Harta infatiseaza campii bogate, dealuri manoase, munti intinsi si ape falnice. Prin cerculete format mic sunt indicate asezarile omenesti. Harta este plina de cerculete format mic, dovada a rodniciei pamantului si veleitatilor urbanistice ale populatiei. Pe harta apar linii intre cerculete- sunt drumurile care leaga intre ele principalele asezari. Brusc, la marginea hartii se iveste o umbra prevestitoare de rau. Sageti negre rosii ca sangele inainteaza dinspre petele albe ale hartii spre cerculetele format mic. Acolo unde ajung sagetile, locul cerculetelor este luat de flacari. Sagetile negre rosii ca sangele sunt hoardele de navalitori barbari.
Imagine sat sec. XIII. Ulita tipica: gaini, rate, gaste, curcani, vaci, magari, gramajoare tipic rurale. Trece un cal, lasand in urma noi gramajoare tipic rurale. Oameni prin curti, pe ulite, prin gradini, pe case, prin pomi, pe garduri… Toti muncesc cu aplomb in interesul comunitatii. In departare se vede un calaret pe cal roib care vine. Vine. Vine. Dupa un sfert de ora ajunge. Striga in gura mare: „Vin tatarii!” Oamenii din sat se reped la el si il dau jos de pe calul roib. Calul se scutura. E un cal alb plin de sangele calaretului, care cade cu fata in jos. In spate are infipt un harpon. Satenii fug in toate directiile. Pe fetele lor se citeste maxima ingrijorare.
In zare se vad multi, multi calareti. Oamenii se ascund speriati prin cotloane, subsol I, subsol II. Tatarii intra in sat. Lovesc cu spadele garduri, case, stalpi de iluminat, pomi, curti, gradini, livezi. Un tatar trage o sageata cu foc in varf in directia unei case cu etaj. Casa explodeaza. Alte case sar in aer. Satul este scrum. Un batran curajos se opreste si sta in fata tatarilor cu pieptul scos in afara. Alt batran ii baga pieptul inauntru si fug impreuna. Un tatar trage spre ei o sageata care greseste tinta si se infige intr-un brad secular. Bradului ii cad acele. Sageata era otravita. Tatarii urmaresc populatia locala, care fuge printre ruinele capitelor de fan. Caii grasuni, imbuibati, ai tatarilor, nu pot intrece in viteza satenii antrenati in competitiile interne de amatori. Fugarii se refugiaza in padurea seculara, unde tatarii se ratacesc si le pierd urma. Tatarii se oftica, lanturile lor atarna triste fara prizonierii mult- asteptati.
Tatarii au plecat. Satul este pustiu. Fum negru, inecacios.
Din nou harta. Sagetile negre rosii de sange au cuprins intreaga tara. Cerculetele format mic au disparut. Sunt numai focuri. Ba nu! Mai este un cerculet! La poalele muntilor, un cerculet format mic este inconjurat de sageti late, amenintatoare.
Imagine pitoreasca. Rasarit de soare. Muntele inzapezit. Culoare amenintatoare de avalansa. Un grup de tarani harnici se indreapta spre inaltimi purtand pe umeri lopeti si pioleti.
Seara. Zapada a lasat locul bogatelor paduri verzi de foioase si conifere. Grupul de tarani se intoarce cu sentimentul datoriei implinite. In frunte este un tanar robust, eroul filmului. Cineva striga: „Vitejila, comment ca va?”. Eroul intoarce capul. Acum stim numele lui. Isi pregateste replica. Este o replica muzicala. El intoneaza pe doua voci, acompaniat de grupul de tarani imbracati in frumoase costume specifice tuturor zonelor tarii, un cantec folcloric patriotic:
„Frunzulita si-un baros,
Pusu-l-am pe tatar jos,
Foicica si-un mindir,
Tras-am bine din clondir
Si i-am dat cu piatra-n mir.”
Grupul de tineri intra in sat. Activitati obstesti: femeile matura ulita, femeile matura curtile, femeile vopsesc gardurile, femeile repara acoperisurile. Se aude un strigat: „Vin oamenii de la camp!” Se vede un grup de femei care aduc in poale o bogata recolta: grau, orz, porumb, cartofi, banane, mango, piper boabe, kiwi, scortisoara, cafea naturala.
Imagine intunecata. Suntem in pivnita Primariei. Vorbesc batranii satului. Sunt surzi si vorbesc toti odata. Vitejila rosteste cu voce sigura: „Tacere!” Toti tac. Vitejila porneste retroproiectorul si scoate un indicator, aratand pe harta un plan strategic de aparare. Murmure de aprobare si admiratie. Toti adera la planul propus, semn ca Vitejila este tacticianul satului.
Ingemanare noapte- zi. Soarele rasare prevestind cu razele sale rosii- sangerii o mare batalie. In planul departat se vede satul. In plan apropiat se vad navalitorii hapsani, tarandu-se prin boscheti. Caii se tarasc cu priviri fioroase. Tatarii se tarasc cu mainile si picioarele. Intre dinti tin cutite ascutite, sabii, arcuri cu sageti, sulite, scuturi, securi si buzdugane.
In sat se desfasoara o zi obisnuita de munca: barbati, femei, batrani si copii stau pe bancute si joaca table, poker, piticot, canasta pe porunci, barbut, bridge, scrabble, zuma.
O poteca in codrul nepatruns. Femeile si copiii, condusi de batranii satului, merg in carute. Un copil il trage de codite pe alt copil. Alt copil tipa. Un batran face „Pst”. Convoiul se opreste. Un batran pune urechea la pamant. Dupa cateva lungi secunde face semn sa se reia inaintarea. Un copil ii ridica urechea si se pleaca mai departe. Dusmanul nu a auzit nimic.
Satul vazut de aproape. Barbatii se plimba pe ulita. Au pe ei sumane. Pe sub sumane se vad camasi de zale. Cusma mitoasa. Posesorul o ridica pentru a saluta pe cineva. Sub cusma e o muscheta. Camera ne arata taranul de sus pana jos. Cojoc mitos. Detaliu confectie. Kevlar. Se descheie la cojoc. Se vad spade, sabii ascutite, cutite taioase drepte, incovoiate stanga, incovoiate dreapta, pistoale cu maner de fildes. Camera continua prezentarea armamentului individual. Buzdugan. Taranul poarta cizme. Ridica un picior. Talpa cizmei e ghintuita. Se vede o taranca. Se apropie. Nu e taranca. E un barbat deghizat in taranca. Se vede un copil. Se apropie. Nu e copil. E un luptator pentru neatarnarea neamului deghizat in copil. Se vede un batran. Desigur, e un razboinic deghizat in batran. Se vede o vaca. Nu e vaca. E calul razboinicului, deghizat in vaca.
Pe drumul intersatesc se apropie calareti, ridicand nori de praf. Primele victime in randul cotropitorilor. Cauze imediate: silicoza, conjunctivita. Tufisurile din jurul satului mustesc de tatari calari. Un tatar se opreste la o fantana din extravilan. Bea apa. Cade. Alt tatar bea apa. Cade. Dupa douazeci de minute langa fantana e un morman de tatari nemiscati. Vine hanul tatar. Le ia pulsul. Au decedat. Gusta apa. Se duce la cal, scoate de la oblanc o placuta pe care e desenat un cap de mort si o lipeste pe ciutura, semn ca fantana e otravita.
Hoarda tatara se apropie de sat. Tatarii abia se mai tarasc. Sunt insetati, prafuiti, subnutriti, extenuati. Se cunosc urmele razboiului din umbra dus de Vitejila. Hoarda intra in sat. Un batran carunt, cocosat, dar demn, se apropie de hanul tatar. Hanul tatar ii cere sa predea satul. Batranul raspunde demn: „Satul nu e al meu si nu e al nostru, ci al urmasilor nostri!”. Hanul, intrevazand o simbioza etnica, intreaba ranjind pe sub mustata: „Da’ fata ai?” „Am!” „Da-o-ncoa’!” „Na!” striga batranul scotand din cizma o ghioaga stramoseasca si palindu-l pe han in moalele capului. Tatarii se reped la mos, care azvarle parul alb, barba si cocoasa in mijlocul ostirii dusmane. Este Vitejila! Cu stanga manuieste ghioaga, iar cu dreapta incaleca pe cal si se repede in mijlocul hoardelor tatare, strigand: „Pa ei, voinicii mei!”. Din case ies batrani, femei si copii care arunca mastile, se fac la loc mari si lovesc fara mila in vrajmasi.
Urmeaza scene epopeice.
Un taran scoate de sub camasa o sulita cu care strapunge cinci dusmani dintr-o lovitura. Tatarii intra pe la varful sulitei si ies pe la coada, morti, dupa care se prabusesc in ordine.
Un ostean vajnic loveste cu buzduganul un tatar urat ca noaptea polara in miezul eclipsei totale de soare si luna simultan pe vreme noroasa cu furtuna de nisip saharian. Alti urati din ce in ce mai urati asteapta la rand confruntarea fatala cu osteanul vajnic. Ei inainteaza cu pasi mici, capetele lor ajungand pe rand in raza de actiune a buzduganului care se roteste cu viteza unghiulara constanta.
Vitejila se dueleaza cu 22 de tatari. Spada sa viteaza taie gat de tatar dupa dupa gat de tatar la intervale de 10 secunde. Un inamic mic si uscat scoate un cutit mititel si il arunca in Vitejila pe la spate. Cutitul se indreapta amenintator spre pieptul lui Vitejila si se infige, previzibil, in umar. Vitejila se intoarce strigand „Aha” timp de 5 minute, timp in care ia un iatagan de jos si il arunca spre tatarul las care fuge napadit de spaima. Iataganul ii strapunge inima. Tatarul se prabuseste tinandu-se de stomac si se zvarcoleste cu mainile pe cap.
Vitejila revine la cei 22 de tatari care reiau disciplinati atacurile sterile. Suparat pe lasitatea inamicilor, Vitejila sporeste rata deceselor (2 buc. tatari/ 10 sec/ lovitura) reusite prin decapitare. Tatarii sunt aliniati in ordinea inaltimii.
Un razboinic viteaz e inconjurat de tatari. Cu stanga da cu lancea, cu dreapta manevreaza securea, iar daca vreun tatar se apropie prea mult, arunca lancea si il pumnuieste cu nadejde. Soarta sa pare pecetluita. Cinci tatari mitosi se reped sa-l doboare pe la spate. Un luptator adolescent scoate din cizma un puscoci si trage doua focuri: patru tatari se rostogolesc cu cai cu tot. Al cincilea se pregateste sa-l impuste miseleste pe razboinic. Salvatorul roteste puscociul pe deasupra capului si il proiecteaza cu precizie. Tatarul este lovit in ceafa si se prabuseste pe spate. Luptatorul adolescent infige sabia in pieptul tatarului aflat in picaj.
Dusmanul n-a murit. Viteazul scoate vata, pansament, antiseptice si ierburi de leac. In timp ce da primul ajutor celui cazut, figura i se crispeaza brusc. Fiul hanului tatar a infipt in spatele lui o spada gigantica si incepe sa-l loveasca in nestire cu buzduganul in teasta. Un taran inarmat cu ghioaga se repede la fiul hanului. Fiul hanului il secera cu o rafala a flintei din maneca. Vitejila, duelandu-se cu o singura mana cu cei 22 de tatari, cu cealalta mana lanseaza o halebarda spre fiul hanului. Halebarda i se infige in sold, dar el continua sa traga foc automat. Tatarul pansat se ridica si cu un ultim efort il paleste pe fiul hanului cu o piatra de moara. Fiul hanului se prabuseste. Cei doi invadatori, cel rau si cel bun, mor privindu-se reciproc. Fata tatarului pansat se lumineaza. Vitejii romani i-au dat foc in semn de omagiu.
Tatarii vin puhoi. Mica armata a satului e inconjurata. Curg rauri de sange. Situatia e disperata. „Vom muri, Vitejila!” striga un luptator pletos crapand capul unui dusman cu un baros. „Dar nu singuri!” striga Vitejila retezand cate 3 capete odata.
Se aud surle si trambite. Tatarii sunt dezorientati. Luptatorii satului prind puteri noi. In sprijinul lor a venit oastea voievodului intors dintr-o lunga vizita de lucru intr-o tara vecina, prietena. Voievodul si Vitejila lupta cot la cot impotriva a 44 de tatari. Hoardele barbare se retrag. Oastea voievodului si ceata viteaza a satului urmaresc dusmanii lasi.
Imagine de ansamblu. Mica oaste a voievodului e inconjurata de noi si noi hoarde inamice. In fata armatei tatare iese vicehanul, cel mai bun manuitor de arme albe. El tine in mana o ghioaga varuita. Lanseaza o provocare la adresa armatei romane. Din randurile ei inainteaza Vitejila. Scoate manusa de zale si o arunca in fata vicehanului, care se prabuseste in uralele vitejilor romani. Dupa o scurta interventie a Crucii Rosii se ridica bandajat la un ochi. Ridica manusa si o arunca spre Vitejila. Cu o lovitura maiastra de sabie, Vitejila o reteaza din zbor. Dupa care, din spirit de echitate, se bandajeaza la un ochi. Acum se vor confrunta de la egal la egal.
Lupta incepe cu proba de sabie. Vicehanul transpira dizgratios, bolboroseste injurii, face afirmatii scandaloase legate de soarta lui Vitejila dupa ce-l va fi invins. Vitejila e calm, se dueleaza cu usurinta. Arunca sabia dintr-o mana in cealalta, bulversandu-l pe vicehan. O gaza nevinovata traverseaza campul de lupta. Vitejila lasa sabia si ridica gaza, aruncand-o peste ostiri pana la liziera padurii. Vicehanul, las, se repede sa loveasca pe la spate. Vitejila eschiveaza si aplica adversarului o lovitura de picior cazuta peste falca. Vicehanul scapa sabia, dar ia de jos o ghioaga si o torta. Vitejila prinde din zbor o secure aruncata de voievod. Loveste cu pricepere ghioaga, care se despica fasii, fasii. Vicehanul ia din nou sabia. Vitejila o ia si el. Dupa ce trag de ea 5 minute, cel mai destept cedeaza. Manerul sabiei se rupe in doua. Cei doi primesc spadele de rezerva si si duelul continua. Vitejila aluneca pe o coaja de banana. Cade scapand spada. Vitejila e pierdut. Vicehanul ranjeste in hohote. Carii. Loveste. In ultimul moment Vitejila smulge din umar cutitul infipt la inceputul bataliei si il plaseaza expert in carotida vicehanului. Vicehanul se prabuseste peste Vitejila. Raman nemiscati. Emotii la maxim. Dar binele invinge! Vitejila se ridica de sub inamic. In piciorul lui este infipta spada vicehanului. Lupta s-a sfarsit. Tatarii se retrag, mergand incolonati, in genunchi, pana la granita. Nepotul hanului semneaza tratate de pace umilitoare.
Harta. Cerculetele format mic prospera, devin cerculete format mare si se inmultesc controlat, planificat. Harta devine un fagure de cerculete format mare.
Cetatea de scaun. Nunta. Vitejila o ia de nevasta pe mostenitoarea tronului.
Peisaj rustic. Fundal cu munti si vai, cu pasuni si paduri insorite, unde se harjonesc in pace si armonie lupi, ursi, oite, capre negre, cocosi de munte, rasi, caini ciobanesti, motani, acvile, vipere cu corn si mici printisori si printesute cu coronite aurite, a caror mustacioara e leita cu a lui Vitejila. In fata casei cu cerdac, Vitejila incoronat munceste la o noua prasila manuala, in timp ce la radio se aude cantecul de lupta:
„Frunzulita si-un baros,
Pusu-i-am pe tatari jos,
Foicica zarzavat,
O salata am gustat,
Pe tatari am capturat,
Conform legii i-am tratat
Si cand lupta s-a-ncheiat,
Pasnic i-am eliberat.”
КОНЕЦ