Intra necomtenit
TIMPUL LUI
pe poarta zorilor,
adus din vesnicii
pe aripa cocorilor.
Se scurge ne-ncetat
de pe culmi
pe roase
creste
si,
invartind prin
spatiile sale
manunchiuri
de materii colosale
plimba surasuri omenesti
prin raze jucause,
lasandu-le cenuse
sub trecatoru-i nimb.
De e aici acum,
acolo-a fost,
sau fi-va,
necunoscand ce-nseamna
in haos,recidiva.
Doar la acum gasi-vei
o relativa stare,
de vei lungi ideea
la spatii siderale;
caci astazi
EL adie
in rasuflarea-ti vie…
Apoi,EL trece-ncet
prin ziduri
si morminte,
lasandu-si
urma scrisa
in carti si
in cuvinte,
ducand in nemurire
pe cei alesi de EL.
…si cum venit a fost
pe poarta zorilor,
se scurge-n vesnicie
pe aripa cocorilor.
Mircea Hortensiu Tomus
Arad-20 martie 1978
