Foicica trei parai,
In duminica de mai,
Cand orbirea-i contagioasa
Si ne molipsim in masa,
Sa voteze cine vine?
Un concetatean de bine,
Cu trei pui in sacosica
Si cu salam in burtica,
Mandru ca s-a pensionat
Dintr-o fabrica de stat.
Ploaia-l uda, vantu-l bate,
Tot mai greu la drum razbate,
Navagand printre rigole
Ca si Ana lui Manole.
Dar din drum nu se opreste,
Ca mandru scop urmareste.
A ajuns pe strada mare
Si cu slaba-i rasuflare,
Inspirand o expiratie,
Vede telul langa statie;
Se opreste un pic stingher,
Este scoala din cartier,
Cu curaj se-ncurajeaza
Spre cladire-nainteaza.
Intra cu timiditate
Si la usa clasei bate;
Sta la coada, nu-i nimic,
E obisnuit de mic,
I se da o stampiluta,
Fuge dupa perdeluta,
Cauta-n caiet grabit
Simbolul cel mult iubit
Si cu suflet stampileaza,
Se admira cum voteaza,
Mandru plicu-n urna-l lasa
Si pleaca voios spre casa.
Dar pe drum, cum se gandeste,
De necazuri si-aminteste:
Pensie mica, preturi mari,
Calculate in dolari,
Apa calda e-nghetata,
Apa rece a curs odata,
Lumina nu mai porneste
Si coruptia domneste,
S-a scumpit si motorina,
Insa cine poarta vina?
Se gandeste, mediteaza,
Si deodat’se lumineaza:
Stie cauza murdara
Care-si bate joc de-o tara,
Care fura azi pe fata
Ce-a muncit un om o viata!
Si rosteste cu tarie,
Cu naduf, cu dusmanie
Si vreo doi stropi in barbie:
„A naibii democratie!”
Anii au trecut in zbor.
Pensionarul anterior
E putin mai batraior,
E putin mai bolnavior,
Dar ramane vigilent,
E racordat la prezent.
A vrut a se-mbogati,
Din pacate, izbuti
Insa, doar a saraci.
Cin’spe ani el aduna
Orice ambalaj gasea.
Pliculete cumpara,
Ambalaju-l indesa,
La adresa-l expedia
Extragerea astepta
Si nimic nu se-arata.
Telefon mobil isi lua,
Cartelute consuma,
La emisiuni se uita,
Unde premii se oferea,
Tariful nu-l observa,
SeMeSeuri tot dadea,
Pensia nu-i mai ajungea.
De un fond daca afla,
Unde bani se promitea
Ca gratis se castiga,
Piramida-l ispitea,
Scormonea pe sub saltea,
Ciorapioru-l descosea,
Banisoru-l numara,
Cu speranta-l depunea.
Iar cand vremea se-mplinea
Si in loc de a castiga,
Deziluzionat afla
Ca fondul se naruia,
Iar banutu-n vant zbura,
Cumplit se dezamagea
Si atunci se revolta,
La guvern se deplasa,
Despagubire cerea,
Nimeni nu il asculta.
El grozav se supara,
De guvern urat vorbea.
Dup-atata asteptat,
Norocul l-a ajutat
Si recent a castigat
O excursie de o vara,
Un voiaj in tur de tara:
Ruta el o alegea
Sponsorii il finanta.
Cu o mare bucurie
Pleaca in calatorie,
Merge pe autostrada
Si ar vrea si el sa vada
Cand va fi ea terminata,
Prea tarziu, ori niciodata?
Cum din Bucuresti iesi,
Incepu a se-auzi
O voce patrunzatoare,
Parca duduiau tractoare.
Vocea aprig rasuna,
Despre tara cuvanta,
In versuri se exprima,
Pe Nea Nicu elogia,
Partidele critica,
Toti in tara hoti era,
Doar el tara o iubea
Si mai mare o dorea.
Dar vocea, de unde venea?
Mosulica se uita,
Cu privirea cauta,
O cladire remarca,
Firma mare ca avea,
„Balaceanca” se numea.
Vocea se amplifica,
Tot mai tare se-auzea,
Chiar la Cotroceni cerea.
Un doctor se deranja,
Rudotel administra,
Decibelii mai scadea.
Mosul drumul isi urma,
Baraganul traversa,
Lanuri mandre se-ntindea,
Vantul valuri unduia,
Colo-n zare se ghicea,
Un agicultor muncea,
Cu sapa se tot trudea,
Buruienile scotea.
Mosul mai atent privea
Pe agricultor studia
Si-ntelegea cine e:
O pensionara CeAPe.
Dar langa drum, ce era?
O sticluta rasturnata,
Golita aproape toata
Si-un nene care dormea,
Iar pe dansul il veghea
O vacuta costeliva.
Pe jos sta o sugativa,
Imbibata de vreo ora
Cu cerneala incolora.
Mosul vru a intreba,
Daca este rau ceva,
Nene se trezi pe data
Si striga cu voce sparta:
„Declar sedinta-ncheiata!”
Mosulica se speria,
Cat mai departe fugea.
La Constanta se oprea,
In Mamaia se caza
Si la plaja se ducea,
Dar la plaja, ce vedea?
Puisor mic de palmier,
Ofilit si cam stingher.
„Ce faci tu, mai puisor?”
„Ia, mai am putin si mor,
Dar ma sfarsesc implinit,
In lume-am calatorit,
In ghiveci m-au asezat,
In paturi m-au ambalat,
Grindina am cunoscut,
In greu viscol am zacut,
Lapovita m-a udat,
Fratii mei au decedat”
„Si te bucuri? Nu-nteleg…”
„Pai cost cat un parc intreg!
I-am bagat in faliment,
Iar mort valorez un cent.”
Mosului nu-i mai placea,
Sa se mute ii venea,
Unde anume, nu stia.
La Neptun frumos era,
Dar prin lume se-auzea
Ca-n vila lui Ceausescu
Vine Escu dupa Escu
Si in plus, pe Litoral,
In sezonul estival,
De vreo cativa ani incoa’
Multi americani venea
Si acasa nu mai pleca.
Insa noi am vrut asa,
Am prins a ne tot ruga,
In NATO sa ne primeasca,
Umbrela sa ne-ocroteasca.
NATO a vrut stabilitate,
Noi am tot semnat tratate,
Am fost mult mai fericiti
Cu genunchii un pic tociti
Si speranta ne era
Ca primul val ne-o uda.
Dar valul cand se umfla
Alte corabii pleca.
Pe noi Bill ne vizita,
Un picut ne consola,
La maraton ne-ndemna,
Turneul isi continua.
Mai tarziu ne-au acceptat,
Baze aici au amplasat,
Pe front ne-au solicitat,
La ordin ne-am deplasat.
Mosul nostru a plecat,
Excursia si-a continuat,
Spre Galati s-a indreptat,
S-ajunga la combinat,
Sa-l vada macar o data,
Pan’ s-o vinde la bucata.
Apoi drumul il purta,
Catre Vrancea se ducea,
Cand, deodata, se oprea:
Pod in fata se arata,
Iar pe pod, ce se vedea?
In lumina serii blanda,
O suvita fluturanda,
Iar suvita, ce facea?
Ziua si-o aniversa,
Podul falnic admira,
La constructori se uita,
Constructorii tremura,
Ca daca se intampla
Si suvitei nu-i placea,
Pe toti ii destituia.
Dar suvita le radea,
Podul, iata, ii placea
Si cu drag isi amintea
Cum cariera incepea:
Era mandru capitan,
Cu numele de Traian,
Spre Guvern se indrepta,
Un minister ca prelua,
De transporturi se ocupa
Si taxa de drum cerea;
Sosele se refacea,
Panouri ca se monta
Si asa ne informa
Unde banul ne era.
Trenuri se restructura:
Un accelerat sadea
Rapid se reboteza
Si tot la fel circula,
Dar la pret ne cocosa.
Cand mileniul s-a sfarsit,
Traienel, ce s-a gandit?
Sa ajunga si primar,
La Bucuresti gospodar.
Tot norocul i-l dorea
Cei ce-n minister lucra,
Ca daca primar era,
Atunci de la ei pleca.
Traian lupta castiga,
Capitala administra,
Chioscurile demola,
Pe comunitari castra,
Mandatul se termina,
Maidanezii tot traia,
Mai cu spor se inmultea,
Traienel nu-i mai vedea.
Inc-o data candida
Lumea iarasi il vota,
Dar el alte-ambitii avea,
Presedinte se dorea,
Presedinte ajungea,
Suvita il deranja,
Fara mila o reteza,
Imaginea se dregea.
Iar acum, de ziua sa,
Promisiunea isi tinea,
La Maracineni venea,
Poporeni il astepta,
Cu drag il inconjura,
Pasurile le spunea,
El radea si conversa,
Discutia se incheia,
El pleca, ei ramanea.
Mosul podul ocolea
Si spre munte se ducea,
Si cum el se apropia,
Ploicica incepea,
Muntele se departa
Si parca de el fugea.
Mosul iute alerga,
De aproape se uita,
Fenomenu-ntelegea:
Bietul munte nu fugea,
Doar versantii aluneca
Apa cand se infiltra.
Sta mosul, se minuna,
Dar o negura venea,
Pe mos il invaluia,
Si deodata aparea
Un cavaler in manta,
Mosul parca-l cunostea
Dintr-o carte, parc’asa,
Cand la scoala invata.
Fantoma, mai si vorbea:
„Hello, bade” ii spunea
Si mosul isi amintea
Figura a cui era:
„Ce faci, Will, aici la noi,
Printre porci, magari si boi?
Zau, ca sa te vad ma mir…”
„Am venit sa ma inspir,
Creionez acum simplist,
Un Macbeth mai realist,
Camera video am cumparat
Sa filmez neaparat
Codrul Birnam cum porneste,
Padurea cum se urneste”
Mosul nu intelegea,
Brusc insa, se lamurea,
Mare zgomot incepea,
Mii de drujbe vajaia,
Munti intregi parca vibra,
Vuietul te asurzea,
Arborii se prabusea,
Tractoarele alerga,
Trunchiurile le tara,
Camioane se-ncarca,
Zeci de convoaie trecea
Si padurea seculara,
Intinsa pe-un sfert de tara,
De pe munte se misca,
Pe sosele alerga,
Spre porturi se indrepta,
Vapoare se incarca,
Romania saracea,
Escrocii se-mbogatea,
Avea William ce filma.
Mosulica il lasa
Pe englez in voia sa
Si de drum el isi vedea.
Drumul mai spre nord ducea,
Prin paduri se asternea,
Dar deodata, ce-auzea?
Foc de arma rasuna,
Mosulica se speria,
In tufe se ascundea,
Dar o teava se ivea,
Pusca mare il tintea,
„Dumneavoastra ce doriti?
Ca e interzis nu stiti,
Ca sa margeti la plimbare,
Cand este o vanatoare?”
Vorba dulce-l linistea,
Si atunci recunostea
Pe al tarii vanator,
Bombonel, zis Adisor.
Mosul mai atent privea,
Prin vegetatie vedea
Escorta lui Adrian:
Un expert statistician,
Plus un matematician,
Inca sapte biologi
Si cativa ornitologi.
Toti cu atentie manevra
Un abac de catifea,
Delicat, ce nu zgaria
Nimic din ce atingea
Si langa abac statea
Un carton de Avicola.
O masina se chema,
Pe mosulica-l ducea,
Intr-un loc mai linistit,
Unde s-a si odihnit.
Vanatoarea continua,
Partidul sarbatorea,
Partidul se bucura,
Ca bunicuta pleca,
Un picut cam suparata,
Ca a fost parsiv sapata,
De tineretul iubit,
Ce-n trecut l-a ocrotit.
Mosul pleca iar pe cale,
Se cobora mai la vale
Si zarea in departare
Un oras frumos si mare,
Iar in fata, la intrare,
Impozant barbat statea,
La oras se tot uita,
Ca numele ii purta.
Mosul nu il deranja,
Ca abatut il vedea.
Asa si normal era,
Trecut chinuit avea:
La revolutie se afirma,
Prim-ministru devenea,
Pe taranisti demasca,
Apacuta il iubea,
In alegeri triumfa,
Functia mare o pastra.
Bunicuta se temea,
De popularitatea sa;
Intamplarea se facea
Ca minerii iar venea
Si pe el il contesta.
Bunicuta profita,
Din functie il alunga,
Chiar partidul se scinda.
Petrica nu se lasa,
Alegerile iar venea,
La guvernare intra,
Cheia destabiliza,
Dar cand iar pe val era,
Din partid se ridica
Matelot ce-l devansa
Si Petrica ramanea
Tot in linia a cincea.
La Prut mosul se oprea,
Un pod de flori se-ntindea,
Mal cu mal ca se unea
Si pe pod un om statea.
„Vii sau pleci?” mosu-ntreba,
„Ba de loc nu ma clintesc,
Eu aici vreau sa traiesc,
La mijloc de pod imi place”
„Dar acolo ai ce face?”
„Ei, ma plictisesc de mor,
Dar lucrez ca translator,
Romanii zic romaneste,
Eu traduc moldoveneste,
Iar salariul imi sporeste.
O limba am invatat,
Salariu dublu am luat…”
Mosul directia schimba,
Spre Bucovina mergea,
Manastirile-admira,
Apoi muntii traversa
Si in Ardeal se vedea.
La Cluj, iata, ajungea,
Un popas scurt isi dorea;
Cand pe-o banca se aseza,
Pe tricolor se odihnea,
Mai patriot se simtea.
Putere mai capata,
Apusenii ocolea,
Codru falnic strabatea,
Dar la un moment simtea
Un miros ce te traznea,
Iar in drum, ce se vedea?
Mistreti insirati zacea,
De intregi ca putrezea,
Mosul prinse a-i numara,
La nouazeci se oprea,
Ca unul parca misca,
„Mai traiesti?” il intreba,
„Omoara-ma dumneata,
Ca nu mai pot suporta,
Parca-i vad, cum toti radeau,
Fara mila ne-mpuscau,
Noi muream, ei se distrau,
Iar cel care-i conducea,
Fata nu i se vedea,
Sub mustata se ascundea”
Atat doar mai reusi,
Bietul mistret a vorbi,
Si horcaind se sfarsi.
Mosul nu mai ramanea,
Spre Timisoara pleca
Si acolo, ce-mi vedea?
Miron Cozma aparea,
De curand eliberat,
Bunicuta l-a iertat,
La un final de mandat.
Adi si el a semnat,
Mai tarziu toti s-au mirat,
Oare cum s-a intamplat,
Decretul de s-a lansat,
Nimeni nu l-a lecturat?
Dar statul se razgandea,
Busuiocul il dregea,
Pe Miron re-aresta.
Motive se cauta,
La „zdup” iar il ascundea.
Mosul se cam plictisea,
Mai departe ca pornea,
Banatul il traversa,
Balta mare intalnea,
Apa zarea o umplea,
Dar pe-o insula micuta,
Coborand dintr-o barcuta,
Cine oare se vedea?
Om carunt se tot trudea,
Caramizi greu descarca,
Vertical le stivuia
Si opera si-admira.
„Ce faci, nene, ai un tel?”
„Cum sa nu, fac un hotel!”
„Dar la ce iti foloseste?”
„Lumea nu prea ma iubeste,
Sinistratii m-au certat,
Suvita m-a eclipsat,
As vrea intr-un fel sa fac,
Cu lumea sa ma impac.”
„Hai, indreapta-te nitel,
Fii si tu mai taricel,
Stai mai bine si gandeste,
Niste case construieste
Si pe oameni multumeste”
Personaju-l il asculta,
Pe ganduri usor cadea,
Dar ele nu se strivea,
Ca molcut le apasa.
Mosulica-l parasea
Si spre sud se orienta,
La Dunare ajungea.
Peste fluviu se auzea
Cum mereu se bombarda.
Aviatia aliata,
Ar gresi oare vreodata?
Generali se lauda
Chirurgie ca facea,
Precizia se elogia,
Lasere se activa,
Milimetric se tintea,
Dar bombele devia,
Pe civili mai nimerea.
Informatia mai gresea,
Ambasade bubuia.
Decesele se scuza,
Niste sarbi, ce mai conta?
Doar erori procentuale,
Pagube colaterale.
Pe mal mosul se oprea
Valurile lung privea,
Dar valurile, ce facea?
O salupa legana,
Cu canistre multe-n ea,
Salupa se strecura,
Toata lumea o vedea,
Nimenea n-o observa,
Apa lata traversa,
Marfa iute descarca,
Banutul se incasa.
Embargoul sa traiasca
Pentru tara romaneasca!
Benzina sa mai livram,
Avere sa adunam.
Mosul un pic mai mergea,
O apa neagra vedea,
Pe Jiu il recunostea,
Pe vale in sus urca,
La defileu ajungea,
Dar acolo, ce era?
Mineriada se pornea,
Minerii pe jos venea,
Defileul parcurgea,
Nimeni nu ii deranja.
La iesire, doar asa,
Niste trupe se strangea,
Stand gramada pe sosea,
Pe mineri ii astepta.
Dar minerii-nvaluia,
De generali isi radea,
Trupele inconjura,
Sus pe munte se suia,
Bolovani rostogolea,
Si trupele regulate
Au fugit aiurea toate.
Organele, pas cu pas,
Curajoase s-au retras,
Si-n final au acceptat,
Tratative au purtat.
La Cozia s-au adunat,
La masa s-au asezat,
Nu este nici un secret,
Un „luceafar” si-un poet,
Mai vorbeau, mai negociau,
Repejor ca terminau
Si acasa ca plecau.
Dar mare noroc aveau
Ca putin de mai stateau,
Mircea nu-i mai suporta,
Din mormant se ridica,
De urechi ca mi-i lua,
De urechi ii transporta,
La Rovine-i debarca
Si prin mlastina-i pierdea.
De cum pacea se semna,
Mosul de drum isi vedea,
Pe Transfagarasan urca,
Mandre creste se vedea,
Dar pe creste, cine sta,
O secunda se-odihnea,
Cuza oare se zarea?
Tragedie! Sangera,
Mare pata-n piept avea
Si o mana tot misca,
Ritmic peste ochi isi da,
Aproape-i invinetea.
Mosul, bland se apropia,
Situatia o studia
Si rapid se linistea,
Ca nu-i sange pe hainuta,
Doar un pic de cerneluta.
Confuzia inceta,
Pe Emil recunostea,
Si mirat il chestiona:
‚Spune, nu te supara,
E bolnava mana ta?”
„Nu, stimate, ma antrenez,
Miscarea o exersez,
Ochelarii mi-i asez,
In echibru-i plasez,
Ii scot ce dexteritate,
Si-i repun cu abilitate,
E un procedeu special,
De succes electoral”
„Hai sa zicem ca m-am prins,
Poate m-ai fi si convins,
Ochelari de-ai fi avut”
„Vai de mine, i-am pierdut!
In prapastie i-am scapat,
Cumpar altii imediat!”
Mosulica se grabea
Si pe geolog lasa
Pe creasta sa navigheze,
Traseul sa isi urmeze,
Iar Emil grabit pleca,
La drum lung se angaja,
Ca tare grabit era,
Un calugar cauta,
Ce Vasile se numea;
Calugarul trebuia
Multe sfaturi ca sa-i dea,
Ca votarea se apropia,
Si Emil grea lupta avea,
Cu bunicuta cea rea.
Mosul mai calatorea,
In Tara Barsei sosea,
Si spre Bran se indrepta,
Cam tarzior se facea
Si cazare cauta.
Drumul pustiu ramanea,
Noaptea rece se lasa,
Sinistru castel vedea,
Ceturi laptoase plutea,
Lupii-n departari urla,
Doua umbre se-apropia,
Mosul rau se mai speria,
Ca umbrele cam plutea,
Pamantul nu atingea.
Mosul prinse-a tremura,
Dar o umbra glasuia:
„Om batran, te-ai ratacit?”
„Caut un loc de dormit,
Ca m-a prins noaptea pe drum”
„Las’ca te ajutam acum,
Vino cu noi la castel,
Sa te odihnesti nitel”
„Frica mi-este cand va vad”
„Stai, ca nu facem prapad,
Stii tu cine suntem noi?”
„Eu ma tem ca doi strigoi,
Personaje din povesti”
„Suntem doi veri Draculesti,
Eu sunt cel targovistean,
Iar el e hollywoodian,
Eu, stafia unui mort,
El, un vampir din import,
In Irlanda inventat,
La Hollywood consacrat
Si de romani adoptat,
Ca istoria reci ne lasa,
Important un ban sa iasa!
Nu prea stie romaneste,
Ca-n general nu vorbeste,
La filmare ziua toata,
Doar caninii si-i arata,
Cu turistii se pozeaza,
Pentru reclame filmeaza
Ba calare, ba pe jos…”
„Nu este periculos?”
„Mosule, te linisteste,
Ca la fast-food se hraneste,
Cu E-uri s-a invatat,
Ce mananca-i conservat,
Bea doar sucuri la cutie,
Gustul sangelui nu-l stie.
De cand a fost importat,
Nici o zi nu l-au iertat,
Localnicii-l exploateaza,
Cu numele lui boteaza
Orice pun in farfurie,
Orice vand in pravalie,
Guvernul l-a infiat,
Cu mine l-au asociat,
Cica ne-au cam confundat!
Au vrut sa-l inchida-n tarc,
Sa-l expuna intr-un parc,
Pe orice montagne-russe
Dracula sa fie pus,
Sa se obtina finantare
De prin toata lumea mare.
Iar pe mine, m-au pozat,
Pe firme m-au asezat,
Pe etichete m-au plasat,
Sa ranjesc un pic candid
Pe orice-i rosu si lichid,
Iar numele meu sa stea
Pe reclame la sosea.”
Tot mergand si tot vorbind,
De politica barfind,
Au ajuns si la castel,
Dar era doar un hotel,
Pe mos bine l-au cazat,
A dormit, s-a relaxat.
Dimineata, la receptie,
A-ntrebat cu circumspectie
Unde oare ii gasea
Pe domnii ce-l insotea?
Receptionera-l privea,
Surprinsa il informa
Ca aseara cand sosea,
Singur singurel era,
Mosul tare se mira,
De pret se interesa,
Dar fata ii explica,
Totul achitat era,
Banii-n cont noaptea intra,
Mosul nu mai intreba,
Afara-n strada iesea,
Muntii falnici ii privea
Si in gand le-a multumit,
Doar odihna le-a dorit,
Celor ce l-au ocrotit.
Mosulica tot mergea,
Subcarpatii intalnea,
Sonde multe se zarea,
Petrolul se extragea,
Ne-ncetat se prelucra,
Carburantii se vindea.
Pretul lor rapid crestea,
Cand euro se aprecia.
Iar cand euro scadea,
Pretul iarasi se umfla,
Acum dolarul crestea.
Cand si dolarul scadea,
Pretul iarasi se marea,
Ca tara se alinia
La preturile altora.
Traian cand s-a sesizat
Si de preturi a-ntrebat,
Ele brusc s-au micsorat,
Desigur ca motivat.
Legatura n-a existat,
Doar ca daca nu-ntreba,
Nici motive nu aparea.
Capitala se apropia.
Iata, drumul se sfarsea,
Mosul in oras sosea,
Revedea si-si amintea:
Trenul ce-n cartier mergea
(Metrou usor se numea),
Transeele din sosea,
Oameni ce se debransa
Si caldura nu mai vrea
Ca bani de facturi n-avea,
Bolnavi ce se interna
Doi in pat se aseza
Cand rezerve exista
Dar ele se rezerva
Pentru cine spaga da,
Profesori ce-n greva sta
Si la nimeni nu-i pasa
Ca scoala daca se oprea
Productia nu statea
Salarii nu se platea
Bugetul mai respira,
Batranei care cersea
Ca pensia nu le-ajungea
Si cu lacrimi multumea
Cui de-o paine le dadea.
Privind imprejur, miscat,
Zice mosul intristat
„Of, ce viata minunata…”