Ninge în sufletul meu cu fulgii iubirii,
atât de departe-i credeam,
dar nici nu ştiam că iarna e mai aproape
de mine,decât îmi imaginam.
Ninge, iar fulgii albi ce-i prind în palme,
se lasă atât de greu topiţi,
formând din gheaţa lor o inimioară
a unor oameni, ce-s astăzi fericiţi.
Ninge, cu fulgi de zăpadă ce-mi par enormi
atât de-ndrăgostită sunt de iarnă,
mă las purtată-n vise, către zări,
vreau ca zăpada peste mine să se-aştearnă.
