/TREZIRE/
în zori
printre cioburi de nori
ai grijă cuminte
cum calci pe covorul de flori
ia aminte
: stele au ars toată noaptea
cenuşa-i fierbinte
/ŞI NOI ŞI VOI/
morţii nu ne lasă
munţii nu ne iartă
ca viţeii-n poartă
să venim acasă
nu ne lasă munţii
să-i furăm
ca de dorul morţii
când ne-ndepărtăm
morţii ca munţii
cât viaţa ne judecă
nici munţii nici morţii
nu se înduplecă
morţii înalţii munţii mărunţii
de sub osul frunţii cuminecă
şi-am vrea şi noi şi noi să ştim
că rămânem alocurea
ca munţii aşa dacă murim
acum şi oricând şi de-a pururea
/CÂNTEC DE GENERAŢIE/
singur cu oile lui
liber sub soare
ciobanul-ţăranul
cu sapa lui
ars de soare
cântă un cântec simplu
coclauri de suflet leagă
pe coclauri vii, naturali
ca frunza ca iarba
pactul său direct cu Dumnezeu
îl aleargă activistul
nenorocitul
nemernicul de comunist cu motocicletă
să-l colectivizeze noaptea
sub lună de-a sila în duba neagră
întoarsă pe câmp ca toţi dracii
prin labirintul istoric
dacă nu îl convinge îl bagă
la zdup aici ţăranul-ciobanul
se întâlneşte cu intelectualul
cântecul său se spiritualizează
intelectualul convins într-un mod
mai sofisticat cu volga cu
telefonul cu delatorul o viaţă
trăită prin hoteluri cu microfon
printre difuzoare cu microfon
conştiinţe cu microfon
fireşte că pactul intelectualului
se încheie pe-o punte subţire
două capre n-ar avea loc
să treacă una pe lângă alta
el încheie pactul faustic fireşte
: arta, cântecul acesta lucid
– o mare prefăcătorie,
va mărturisi el într-un târziu
dar cine sunt ei ?
: acei ce fură frate cu Dracul
structura şi suprastructura
sufletului meu postdecembrist
postcomunist postpasăreafenix
care naşte în chinuri un cântec
un copil autist
strănepotul lui Dumnezeu
şi nepotul lui dracu – vai
vai de îngerul lui schizofren
mai mult bodyguard decât daimon
– show must go on !
post mortem (postmodern ?)
arta moare dar nu se predă
post scriptum : se zămisli
între timp microcipul
joi, 26 Răpciune 2002, 03.25, o.l.
Sibiu pe Cibin
Mihai Posada
/UNUL ÎN FRESCĂ/
Ţi-ai deschis braţele
să ne acoperi şi iată
se văd costelive
coaste de lance zdrobite
Ţi-ai ridicat mâinile
să ne îmbrăţişezi
şi larg au rămas
pironite
Ţi-ai desfăcut palmele
ca îngerii zburând
înviat
peste moarte
zâmbeşti din minuni zugrăvite
/SIBIU: PIAŢA REVOLUŢIEI, LA 1999/
belgradul bombardat traversează piaţa
sfâşiat într-un crâmpot de ziar
de-a stânga statuii lui lazăr
cel înviat gheorghe în limba maicei lui
şi la dreapta bisericii
cu ceasornicărie sub ceasul din turn
aleargă se-opreşte şi râde
copilul: se joacă în soare
pe asfalt pe desenul de cretă
cu pomi şi casă cu păsări şi flori
pe seminţe de grâu se coboară
lângă mâna lui mică
porumbii
speriată o clipă atunci te-ai simţit
Maica Domnului, atât
de puternică
…şi umilinţa cu care privesc
această mamă lângă puiul ei
toată mila de pe lume
concentrată muşcă din mine
hălci de iubire tăcută în lumina zilei
înflorită peste un suflet bătrân
/AUREOLE/
în ruga lor neînserată
creştetele sfinţilor ajung la cer
neîncetat din caier de raze
Dumnezeu le împleteşte
oblanic de aur
pentru greul Harului
imponderabil
/INTERVIEW/
este iminent desigur
mai universal
decât internetul – deci
dacă vin extratereştrii
cât se poate de pragmatic
vă întreb :
– veţi lucra pentru ei ?
– desigur, dacă plătesc
mai bine !…
marţi, 8 Brumărel 2002,
8.20 o. l., Sibiu pe Cibin
Mihai Posada
/LA TÂRGOVIŞTE/
Nu locuiesc,
trăiesc.
Rose Ausländer
cobori din tren, sau din automobil, sau de pe cal,
direct în istorie – într-o stradă a istoriei
dacă ridici fruntea, vezi numai cerul
singur – întrebi trecătorii
sau pietrele şi afli că eşti
sau locuieşti – la Târgovişte
5 Indrea 2001,Redacţia TRIBUNA,
Sibiu pe Cibin,
Mihai Posada
/MASS-MEDIA ŞI POETA LOCALNICĂ,
O DILECŢIUNE (dragoste tandră & pură)/
Pentru Liliana Ursu
chiar la amiază îngerii au coborât
în oraş din cei patru doar unul
era băiat (poeţii, uite poeţii !
se entuziasmară cetăţenii
adunaţi în sala cu plan înclinat)
care, dar care dintre ei
să fie acela care a venit pe ape
de priviri pe valuri de cuvinte
în albia de foc a iubirii
să lanseze un titanic de poeme
ca o carte pe ape
de gând ?
12 Prier 2002, Aula Magna,
la Universitate, Sibiu pe Cibin
(Poeta Liliana Ursu – cu Ioana Ieronim,
Sean Cotter şi o altă americancă –
lansându-şi volumul Sus s-avem inimile !)
Mihai Posada