Lipsa de comunicare tinde sa dobandeasca proportii tot mai mari la nivelul societatii. Din pacate pentru noi, nu suntem capabili sa-i amortizam efectele. La nivelul relatiilor inter-umane, lipsa de comunicare dobandeste tot mai multe efecte negative. Atunci cand ar fi atat de usor sa il ascultam pe cel de langa noi, asteptam ca interlocutorul nostru sa isi incheie “speech-ul” doar pentru a ne sustine propria viziune.
Asa uitam sa invatam din greseli, asa devenim intoleranti cu cei din jur si tot asa devenim egoisti. Sunt genul de discutii in care fiecare e preocupat de propria lume interioara, incat uita sa isi asculte partenerul.
Frustrarile sunt doar la un pas distanta. Poate de aici si senzatia ca ceilalti nu ne inteleg. Nemultumirile interioare starnite de lipsa de comunicare pot starni adevarate crize de identitate. De la depresie pana la gesturi sinucigase e o limita atat de mica. Si atat de usor de trecut.
La nivelul societatii, lipsa de comunicare provoaca ineficienta in desfasurarea programelor zilnice, si reactia in lant provocata e previzibila. Apar confuziile, stangaciile si nemultumirile. Cand uiti sa ii spui copilului tau “noapte buna” pentru ca presupui ca nu are nevoie.
Cand nu ii spui iubitei sau sotiei ca o iubesti, deoarece crezi ca stie ea si nu mai e nevoie sa repeti. Cand uiti sa ii spui unui prieten ca ii multumesti pentru ajutor ca sa nu pari ridicol. Atunci inseamna ca a aparut lipsa de comunicare. Pornind de la asemenea premise, si concluziile care se trag sunt eronate. Nu comunicam din comoditate, din obisnuinta, de teama de a fi ridicoli sau pur si simplu pentru ca nu vrem. Nu comunicam pentru ca e mai la indemana. Apare un paradox imens. In era comunicatiilor, comunicarea in sine are de suferit.
Mesajele transmise via Internet sau sms sufera modificari semantice si mesajul e, de cele mai multe ori, distorsionat. Folosim telefoanele mobile pentru a epata si pentru a ne etala “valoarea” in fata celorlalti. Dar nu le folosim pentru a comunica. Superficialitatea de care putem da dovada in astfel de cazuri e injustificabila. Cel putin pentru unii…
Intoleranta fata de celalalt e una din cauzele lipsei de comunicare. Suntem prea absorbiti de problemele noastre si ne lasam coplesiti la un asemenea nivel incat ii neglijam pe ceilalti. Se spune ca cel mai greu e sa iesi din celula in care te simti bine. Si daca atatia inaintea ta nu au folosit comunicarea la capacitate maxima, de ce ai face-o tu?
Au fost numeroase cazuri in care scene tragice au fost provocate de lipsa de comunicare. Sotul si-a ucis sotia pentru ca a lipsit prea multe ore de acasa. Nu stia ca ea a avut probleme de sanatate. Nici macar nu a intrebat.
Copilul s-a sinucis datorita faptului ca a avut note mici la scoala. Parintii nu i-au spus ca sunt acolo pentru el daca are nevoie. Presupuneau ca lucrul asta nu trebuie amintit. Si aveau impresia ca aceste discutii nu pot aduce nimic bun. Nu l-au intrebat niciodata cum merge cu scoala.
Iubitul s-a aruncat de la etajul zece pentru ca iubita nu-l intelegea. Ea era introvertita si i se parea ridicol sa ii spuna lui in fiecare zi ce inseamna pentru ea.
Intr-o mare fabrica, un om face o greseala catastrofala ce provoaca moartea a doua persoane. Nu i-a spus nimeni sa nu atinga unele butoane. Au presupus ca stie.
Intr-un dialog intre doi oameni obisnuiti e usor de observat daca asculta vreunul. De obicei asteapta cu sufletul la gura sa termine primul ce are de spus, tocmai pentru ca celalalt sa-i demonstreze ca problemele lui sunt mai mari. Intr-o asemenea discutie, zgomotul de fond e compus de chiar cuvintele conversatiei.
A fi un bun ascultator a devenit un fel de sintagma ce-i defineste pe acei putini care mai stiu ca in procesul de comunicare sunt implicate intotdeauna cel putin doua personaje. Ca sa il asculti pe cel din fata ta trebuie, in primul rand, sa renunti la egoism. Si mai apoi, comunicarea presupune un efort egal din partea amandorura. Si daca el nu comunica, nici tu nu depui prea mari eforturi. Limbajul trupului, care face si el parte din comunicarea non-verbala, e foarte graitor. El vine in completarea comunicarii verbale. Dar e nevoie de timp pentru a intelege. Si de concentrare. Si deja…e prea mult