Teoretic, BNR a adoptat regimul de ţintire a inflaţiei în vară şi pe data de 16 noiembrie deja a publicat cel de-al doilea raport asupra inflaţiei – care oricum nu aduce nimic nou. Practic însă, aşa cum de altfel previzionam în articolul „Hăituirea inflaţiei” din revista „Cadran politic”, BNR mai degabă s-a jucat cu mecanismele.
Privind retrospectiv primul trimestru de aşa-zisă politică de ţintire a inflaţiei observăm că politicle adoptate de către BNR seamănă mai degrabă cu ceea ce face un proaspăt posesor de maşină nouă. Nu cunoaşte bine comenzile, nu cunoaşte bine cum răspunde maşina la comenzi, uneori accelerează prea puternic, alte ori prea slab…
Aşa şi BNR a accţionat diverse pârghii până acum fără să ştie prea bine cum vor funcţiona acestea şi ce efecte vor induce în economie. De altfel nici a conferinţa de presă Mugur Isărescu nu a părut foarte convins că poate avea o strategie coerentă pe 2006, în principal din vina guvernului, care nici până acum nu a definitivat strategia fiscală pe 2006, existând temerea că la jumătatea anului vom avea majorări de imozite pentru acoperirea deficitului de colectare a veniturilor statului.
De asemenea, presiunea sindicală va duce la presiuni suplimentare asupra ţintei de inflaţie, Mugur Isărescu dovedindu-se foarte nervos când a venit vorba despre politicile salariale. „Trebuie să fie clar că noi nu putem apăra orice situaţie. Să nu se înţeleagă că salariile pot fi dublate, că de inflaţie are grijă BNR. Cum să mai stabilizăm noi preţurile, când toate lucrurile se mişcă”, s-a întrebat retoric Isărescu.
Isărescu a reafirmat ieri că ţinta rămâne neschimbată, la 5%, însă în acelaşi timp prognoza de inflaţie a BNR pentru sfârşitul lui 2006 este de 6%, acest nivel fiind considerat ca inclus în banda de toleranţă de plus/minus un punct procentual în jurul ţintei anunţate.
Chiar dacă ţintirea inflaţiei presupune un mesaj unitar din partea Guvernului şi a BNR, premierul Călin Popescu-Tăriceanu vorbeşte despre o limitare a inflaţiei pe 2006 „în zona de 5,5 – 6%”, în timp ce BNR se străduieşte să calmeze aşteptările inflaţioniste ale publicului invocând în continuare ţinta de 5%. Guvernatorul Mugur Isărescu a precizat ieri că prognozele BNR se bazează pe proiectul de buget pe care Guvernul l-a trimis Parlamentului.
Existând acest conflict deschis între BNR şi Guvern este greu ca BNR să practice în continuare o reală politică de ţintire a inflaţiei, ci mai degrabă va continua modul de operare pompieristic. Un pas înainte însă este faptul că BNR pare să fi înţeles că are o problemă. Să vedem dacă este în stare să găsească şi soluţiile cele mai potrivite.
Până acum, ea a acţionat mai degrabă reactiv şi nu preventiv. Ar fi timpul să se uite mai puţin înapoi şi mai mult spre înainte. Primul trimestru de ţintire a inflaţiei a demonstrat însă că BNR nu dispune – sau nu ştie să folosească în mod eficient metodele de calcul predictiv şi previziunile sale sunt mereu depăşite de realitate.
Şi BNR pare să sufere, ca toate instituţiile româneşti, de o boală gravă: lipsa de viziune pe termen lung. Singura politică aplicată este „de azi pe mâine”, cu riscurile ca o măsură aplicată azi pentru a rezolva o problemă să creeze o alta şi mai mare pe termen lung. Un exemplu clar este măsura luată de BNR de renunţare la sterilizare şi scăderea dobânzii de sterilizare la 1-2%. Măsura a avut – discutabil – darul de a mai descuraja capitalurile speculativ. Numai că rezultatul a fost o „inundaţie” pe piaţa monetară, ceea ce a condus la o scădere drastică a dobânzilor la depozitele populaţiei, care au ajuns astfel să fie real negative. Ceea ce înseamnă că cine plasează bani într-o bancă românească pierde. Acest lucru a condus la o reducere a economisirii – oricum, România are o rată a economisirii mult sub cea a ţărilor din jur sau a mediei europene – şi încurajare a consumului, care se afla pe un trend ascendent iar măsura BNR a avut darul de a-i da un elan suplimentar. Inflamarea consumului a dus la o uşoară inflamare a inflaţiei şi astfel măsura BNR mai mult a stricat decât a reparat.
În aceste condiţii, o parte din îngrijorările FMI cu privire la indicii macroeconomici sunt îndreptăţite. Combinat şi cu indecizia guvernamentală cu privire la politica fiscală, 2006 nu pare a avea perspective strălucite. Din fericire, semnalele care vin din zona privată a economiei sunt pozitive şi mai reduc din îngrijorări. Economia românească pare în sfârşit decuplată de politică, ceea nu poate decât să ne bucure.
Cand BNR nu floteaza cursul valutar pe termen scurt dar anunta ca „pe baza modelelor econometrice” intervine intr-o directie sau alta inseamna ca BNR de fapt tinteste Balanta de Plati si face un dribling ieftin cu importatorii.
Modelele econometrice in functie de structura industriei nu pot arata decat ca cursul trebuie depreciat.
Deci cei din BNR probabil ca traiesc din speculatii valutare.
Dacă aş fi sigur că BNR are vreun plan, v-aş da dreptate. Însă mă îndoiesc că are vreunul. BNR s-a specializat pe reacţii, nu pe acţiuni. Şi de multe ori reacţionează greşit sau disproporţionat.