Privită din exterior, prin prisma românului aciuiat pe alte meleaguri, a românului integrat în aşa numita democraţie occidentală, situaţia din România de azi, la 18 ani de „democraţie românească”, pare bizară.
Guvernul şi Preşedenţia actuală, te readuce pe timpurile Caragialeşti. Reîntoarcerea Regelui Mihai I, întăreşte scena absurdă a arenei politice.
Te întrebi dacă nu-i mai bine pentru România să fie reprezentată de către Monarhie în loc de Preşedenţie, iar Partidele Politice să-şi facă CURĂŢENIE GENERALĂ înainte de alegeri.
Non participarea populaţiei la alegerile administraţiei locale arată în mod vădit nu numai nemulţumirea cetăţeanului faţă de Guvern, dar arată în acelaţi timp şi lipsa de alternativă.
Încotro se îndreaptă Democraţia Română? Cât timp îi trebue să se maturizeze?