Mona-Lisa mi-a adus un trandafir.
Era frumos ca faţa unui înger.
Avea petale roz.
Nu era pentru întâia oară.
Prin geanta ei plină de mistere,
Mona-Lisa avea câte ceva pentru mine, mereu.
Cum a intrat, m-a abordat direct:
„Uite, l-am furat din grădină de la muzeu
Şi vreau să-l pui sub pernă;
Să dormi la noapte cu el.
Poate aşa o să mă visezi şi pe mine.”
Mona-Lisa era crudă încă;
O copilă blondă, naivă,
Convinsă că dragostea este eternă.
Mititica nu ştia că la cincizeci de ani
Bărbaţii nu prea mai dorm
Cu trandafirii sub pernă.
„Mona-Lisa, te-am rugat de atâtea ori:
Fii serioasă! Nu te mai ţine de prostii!
Eşti deşteaptă, eşti tânără, eşti frumoasă.”
„Păi chiar de-aia! Nu vezi?”
Laş, am dus trandafirul acasă.
„Uite dragă, ţi-am adus o floare;
S-o pui sub pernă, să visezi frumos!”
„Ce floare, dragă? Ce pernă?
Fii serios!
Tu crezi că mie de flori îmi arde?
Om bătrân şi te ţii de prostii!”
Noaptea am visat-o pe Mona-Lisa.
Dan David, Los Angeles, 12-03-2004.
American beauty!
i love it.