Desi organizatorii – Social Platform Europe si Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile l-au intitutlat modest – workshop – “Intalnirea Social Platform Europe cu Societatea Civila Romaneasca”, evenimentul la care am participat in zilele de luni si marti (14-15 Noiembrie) poate fi caracterizat ca un summit.
Desfasurat cu discretie in spatele usilor inchise, departe de ochii presei, care de altfel nu se arata atat de dornica sa publice stiri despre societatea civila, evenimentul s-a bucurat de prezenta reprezentantilor celor mai importante retele europene de organizatii neguvernamentale active din domeniul social, reunite la nivel european in Social Platform Europe – Age Platform, European Antipowerty Network, ILGA, European Disability Forum, European Women’s Lobby, Confederation of Family Organizations, Mental Health Europe, Solidar (Ligue de L’Enseignement), European Association of service Providers for Persons with Disabilities, European Social Action Network, European Public Health Alliance, Combined European bureau for Social Development.
La intalnire au participat, din Romania, Dl. Jonathan Scheele din partea Delegatiei CE, Dna Mona Musca din partea Parlamentului, Dna Maria Muga Secretar de Stat din partea MMSSF, Dl. Lucian Fatu din partea MAE si un numar de 60 de ong-isti reprezentand o parte – varful de aisberg – din organizatiile, federatiile si retelele de organizatiile neguvernamentale cele mai importante si active din domeniul social, de fapt cele care au avut resursele necesare si timpul de a participa la acest eveniment intr-o perioada in care se scriu cu febilitate proiecte de finantare pentru fondurile PHARE.
Este pentru prima oara cand in Romania se intrunesc in aceeasi actiune reprezentanti, europeni si romani, ai societatii civile din diferitele domenii ale asistentei sociale.
Motivul acestei intalniri a fost evaluarea dorintei, pregatirii si capacitatii societatii civile romanesti de a participa la activitatea legislativa si guvernamentala din Romania si de a reprezenta Romania si interesele cetatenilor romani la nivelul Uniunii Europene, alaturi de celelalte institutii parlamentare si guvernamentale romanesti si de membrii Platformei Sociale Europene.
Dezbaterile desfasurate atat in sesiunile plenare cat si in grupurile de lucru au evidentiat in primul rand faptul ca reprezentantii societatii civile doresc sa isi asume un rol tot mai important, atat la nivel national cat si european in reprezentarea intereselor cetatenilor Romaniei.
Societatea civila din Romania este deja implicata in promovarea propunerilor legislative, la nivel parlamentar si guvernamental, participa la formularea strategiilor si planurilor de actiune la nivel guvernamental si local si chiar la formularea de politici sociale la nivel european.
O parte din parlamentari si unele structuri guvernamentale sunt deschise dialogului cu societatea civila si colaborarii in elaborarea legislatiei, strategiilor si planurilor de actiune, desi este inca mult, foarte mult loc pentru mai bine.
Dar ceea ce sta cu adevarat in calea unei participari semnificative si echitabile din punct de vedere al reprezentarii tuturor categoriilor de cetateni, indiferent de zona geografica sau comunitatea din care fac parte, de categorie sociala sau probleme, este in primul rand lipsa acuta de resurse financiare cu care se confrunta organizatiile neguvernamentale – lipsa unui sistem intern, national de sustinere financiara a dezvoltarii capacitatii acestui sector si a serviciilor sociale si comunitare create de organizatii cu sprijinul programelor de finantare externa si/sau prin atragerea unor resurse financiare private. Si asta in ciuda faptului ca insisi guvernantii se bazeaza pe aceste organizatii pentru sustinerea si dezvoltarea serviciilor si sistemului de asistenta sociala din Romania, a programelor alternative in sanatate, educatie, protectia mediului, cultura etc.
Aceasta lipsa cronica de resurse financiare a dus atat la o dezvoltare inegala a capacitatii institutionale a organizatiilor, la o slaba capacitate de a pregati in permanenta si mentine resursele umane inalt calificate si specializate de care are nevoie, de a realiza studile statistice sau programele de cercetare necesare si de a atrage resurse finaniciare alternative, cat si la o capacitate redusa de a se structura in retele reprezentative la nivel national – conditie necesara pentru a adera la retelele europene.
Este evident pentru oricine ca, dupa incetarea finantarilor de pre-aderare si dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, in mometul in care finantarile externe, prin fondurile structurale, vor fi directionate doar catre administratia de stat si locala, chiar si aceasta capacitate redusa a organizatiilor neguvernamentale va scadea in mod dramatic si multe, foarte multe din serviciile sociale si comunitare create de aceste organizatii – adevarate insule intr-un vast teritoriu aproape lipsit de astfel de servicii – vor dispare.
Partenerii europeni, membrii ai Social Platform Europe vor incerca sa ne sprijine, pledand la nivelul structurilor europene pentru ca o parte din fondurile structurale ce vor veni spre Romania – pe care oricum institutiile administratiei publice nu vor fi capabile sa le absoarba in intregime – sa fie re-directionate si catre societatea civila.
Este o promisiune care poate asigura inca o “gura de oxigen” externa pentru ONG-uri, pana cand societatea civila va invata sa atraga bani din Romania si sa-si creeze resurse interne si ceilalti parteneri sociali – guvernul, companiile publice si private si insisi cetatenii din Romania vor intelege necesitatea existentei unei societati civile puternice si o vor sprijini sa dezvolte in continuare servicii sociale si comunitare.
Ca raspuns, organizatiile neguvernamentale, federatiile si retelele vor accelera procesul de structurare al retelelor nationale reprezentative, pentru a incerca sa intre in Europa, poate chiar mai repede decat data prevazuta -1 Ianuarie 2007.