Peste tot în lume, muncitorii străini sînt ce-a mai ieftină mîmă de lucru. Ideea de muncitor „invitat” a fost adoptată în Europa în anii Planului Marshall. Sigur că mîna de lucru ieftină a ajutat la bumul economic.
Mîna de lucru străină este ieftină, căci muncitorul „invitat” nu are drepturi sociale, e plătit neto, pe de o parte, iar pe de alta i se „asigură” minimum de condiţii de existenţă, si toate astea fără ca organizaţiile aşa numite umanitare să aibe ceva de spus. La începuturi toată lumea a fost mulţumită, căci imigranţii au acceptat să lucreze pentru a-şi îmbunătăţii situaţia în ţara de baştină.
Aşa a început imigrarea masivă în Germania din Turcia, în Olanda şi Franţa din fostele colonii. În Anglia situaţia a fost diferită datorită relaţiilor dintre Anglia şi ţările „Imperiului britanic”.
Franţa a fost singurul Stat European care a acordat cetăţenie celor veniţi din fostele ei colonii.
Exceptînd Elveţia, nici una din ţarile Europei postbelice nu a dus o politică de expulzare a muncitorilor străini ce nu şi-au înoit viza de şedere şi lucru.
Toate ţările au dus o politică diferenţiată între masa de imigranţi (e vorba de cei legal) şi intelecualii sau elitele aciuiate.
O parte din mucitorii „invitaţi” au rămas în ţările „ospitaliere” ţi şi şi-au întremat familii. Copiii lor, a doua generaţie, în mod automat sînt cetăţeni cu drepturi depline, în timp ce părinţii au rămas ilegali, sau într-o legalitate status-qvo. În mică măsură această a doua generaţie a reuşit să iasă din slamul primei generaţii. Cu mici excepţii a doua generaţie s-a integrat în societatea în care s-a născut; trebuie să ţinem cont atît de discrepanţa economică cît şi de cultura şi mentalita-tea imgrantului. Situaţia s-a acentuat cu generaţiile următoare.
Pe acest fundal, astăzi situaţia s-a agravat prin imigrarea ilegală.
Din punct de vedere religios, imigranţii în mod natural şi-au construit lăcaşuri de cult, autorităţile văzînd în actul religios un lucru uman, pozitiv. Şcoala de duminică creştină fiind baza de comparaţie.
Nu s-a ţinut cont că musulmanii rămîn neintegraţi datorită religiei, formînd comunităţi etnico-religioase separatiste.
Astăzi, în urma evenimentelor din Franţa, situaţia se va schimba, schimbare în sensul democraţiei-naţionaliste, universalitatea pierzînd teren.