Cetatenii Romaniei se pregatesc cu mic cu mare sa puna in 2007 piciorul pe treapta avionului de Bruxelles. Sunt toti entuziasti si optimisti. In stegulete verzi au depasit Bulgaria (mai, ce mai progres!). Mai sunt cateva stegulete rosii dar nu aveti nici-o grija, aranjam noi si problema asta. Dupa cum se stie, greutatea bagajelor cu care se urca cineva in avion este limitata, iar continutul geamantanelor este verificat la controlul de securitate. Haideti, sa vedem ce ar putea sa se gaseasca in ele:
• Mentalitatea:
Pe vremuri, in timpul crizei de alimente, cand cumpara cineva doua kilograme de zahar sau doua sticle de ulei era “demascat” in ziarul Scinteia ca inamicul public numarul unu. Din vina lui existau lipsuri pe piata, nu era vina guvernului. Deunazi, vine un baiat destept si ne explica de ce nu functioneaza canalizarea din Bucuresti. Tineti-va bine: Pentru ca bucurestenii fac dus in fiecare zi. Deci tot cetateanul este vinovat. Daca bucurestenii ar face dus numai odata pe an, sau, hai sa zicem, odata pe cincinal iar daca Dumnezeu ar pune de o seceta de cativa ani, canalele ar functiona normal iar omul nostru si-ar putea incasa salariul linistit si fara bataie de cap. Si mai exista in Romania un alt mare vinovat: Presa. In loc sa publice poze colorate cu fete tinere sumar imbracate, ei publica fotografii cu viloaiele baronilor. Iar acestea nu sunt deloc sexy. In loc sa bage in prima pagina cateva integrame instructive si educative, ei se tin de investigatii si dezvaluiri. Revoltator!
Premierul roman pune mana pe telefon si il suna pe procurorul general. Motiveaza ca a vrut doar sa stie de ce este acuzat Patriciu. Dar de ce tocmai pe procurorul general? A sperat ca acesta va suna mai departe/mai jos? Daca dorea cu adevarat sa stie ce se intampla acolo, putea sa insarcineze un subaltern al sau sa intrebe pe procurorul care instrumenta dosarul. Probabil ca este un reflex conditionat ramas inca de pe vremea in care telefoanele functionau perfect de sus in jos. Tariceanu refuza sa-si dea demisia de onoare. Demisia, ca demisia, se poate scrie pur si simplu, dar de unde sa faca bietul om rost de onoare? Basescu spune ca nu a stiut nimic de acel telefon pentru ca apoi sa recunoasca totusi ca a avut cunostinta de el. Inseamna ca a incercat sa ne trombo… Pardon! Ma intreb din ce in ce mai des, daca nu ar fi mai bun la timona. Mai circula vaporasele acelea de agrement pe lacul Herastrau? Locul de munca i-ar fi asigurat.
• Democratia:
Pe vremea impuscatului eram chemati la vot pentru a alege pecereul si geniul carpatin. Alta alternativa nu aveam. Dupa zece ani de democratie iliesciana si originala populatia a fost nevoita sa aleaga intre un batran bolsevic si un fascist cu facultati mintale indoielnice. Buna alternativa! Sa nu spuna cineva ca in Romania nu au fost alegeri libere! Tot in acea vreme, in ziua alegerilor comuniste magazinele erau mai bine aprovizionate pentru a stimula putin psihicul electoratului. Acum, oamenii primesc doi mititei si o bere gratis de la diferite partide doar-doar se va inclina votul in favoarea lor. Persoanelor doritoare sa faca politica li se serveste fasole cu ciolan. Ciolanul este cea mai iubita mancare a politicienilor romani. Nici un zgarci nu mai ramane pe el! Si fiecare doreste sa aiba ceva de ros. Se pare ca au niste dinti sanatosi si foarte ascutiti. Ca de rechin.
• Justitia:
Un punct nevralgic. Nicu Ceausescu omoara o tanara pe trecerea de pietoni si nu i se intampla nimic. Normal, se stia al cui fiu este. Doamna Paunescu trece in nefiinta trei vieti si e libera sa zburde mai departe pe meleagurile patriei. Normal, se stie a cui sotie este. Totusi as vrea sa stiu si eu cate victime trebuie sa faca cineva in Romania pentru a ajunge dupa gratii? Cati morti prevede legea? Si mai ma intreb cand va dispare aceasta “normalitate” din Justitie? Pana acum nu am putut vedea decat degetul ridicat al doamnei ministru si declaratiile razboinice de lupta impotriva coruptiei ale noului presedinte. Bine, din astea am mai auzit noi si de la Iliescu sau Nastase. Si astia umblau cu coruptia-n gura, dupa cum elegant s-a exprimat fostul premier. Dar fapte tot nu vedem. Rechinii sunt niste pesti mari si grei, care maresc numarul de kilograme ale geamantanului nostru. Ar trebui scosi din apa si depozitati intr-o camera racoroasa. UE nu va fi de acord sa venim cu ei cu tot. Sunt prea periculosi. Deocamdata guvernul a aruncat pisica in curtea Justitiei. Magistratii trebuie sa rezolve problema coruptiei si a traficului de influenta. Guvernantii dau numai niste telefoane pentru a se informa.
• Economia functionala de piata:
Economia functioneaza dupa legile date de noi si pe care le modificam de la o zi la alta dupa bunul nostru plac si propriile interese. De aceea investitorii straini se cam codesc sa ne viziteze. Ba da, a fost un american pe nume Perez care a cumparat ARO. Povestea e cu cantec, dar eu nu-i stiu melodia. De fapt, in privatizarile din Romania sunt multe povesti cu cantec. O adevarata colectie de manele. Cine sa le mai stie pe toate?
• Banii:
Chiar daca au fost taiate patru zerouri din coada bietului leu, nu inseamna ca s-a rezolvat si problema inflatiei si ca a fost oprita cresterea preturilor. O inflatie de 8-9% pentru un stat care se vrea in UE, reprezinta o cota destul de ridicata.
• Nivelul de trai:
Aici putem observa pe plaiurile mioritice o mare stabilitate. Chiar daca graficul statisticienilor face o mica curba la vale. Chestia aia cu “Sa traiti mai bine!” o punem pe seama nesecatului umor prezidential.
Cam astea si multe altele ar atarna greu in geamantanul nostru la urcarea in avion. Cum sa-l mai usuram? Eu as propune sa depozitam intr-o magazie paraginita mentalitatea comunista, democratia originala, ura impotriva presei, coruptia, inflatia, smecheria, etc. Nu incuiati magazia! Daca le fura cineva, nu-i nici o paguba. Principalul este sa fim usori si sa ne putem urca imediat in avion. Pentru ca urmatoarea cursa vine abia in 2008. Si sa nu uitam ca Turcia asteapta si ea de foarte multi ani sa fie primita…
O fi de ras, o fi de plans?
Sunt atatea de spus despre bagajul cu care iesim in lume. Il rog pe domnul Adrian Vulvara sa nu se supere pe mine, mi-am permis sa mai fac un pas pe tema, intr-un articol nou.