Visăm, dorim şi-nvăluim în clipe
experienţa mult dorită …
Iar când trăim acele stări în cercul în care am intrat,
De ce nu realizăm că totul e magică feerie?
Iluzia poveştii pe care ne-am ţesut-o
Din focul şi lumina ce etern va arde.
………………………………………………………..
Vom descoperi, într-un final,
că-ncărcatura revenirii
e doar emoţia, lumina şi poezia clipei,
prin care am trecut inconştient.

Aceasta-i tot ce va rămâne,
Privind în urmă amintiri-ecou vibrante…

Ca după ani, şi ani, şi ani-lumina
să ne dorim un alt poem,
mereu un cerc în care să intrăm
trasând conturul florii vieţii,
a geometriei sacre.