bal mascat al mirărilor succesive
muiate în tuş clipe arcuite pe-o coapsă de lună mai albă
credeam că e simplu să poţi scrie despre nimic
cu dexteritatea prinzătorului de comete
aş fi putut decupa un contur siluetă fugară surprinsă
zîmbet încremenit nopţii tainele ei desferecate
aş fi putut să adulmec nuanţele acelea de gri ale zarzărilor închipuiţi
ce se vor naşte şi vor muri într-un alt meridian
aş fi putut să te uit dacă aş fi putut fiesinumaicinciminute
să şterg din palmă conturul amintirii tale de sălbăticiune
mereu aşteptată cu masa pusă
ştii
uneori şi visele de noapte săvîrşesc legăminte de castitate
la picioarele somnului unei păsări în formă de inimă
aş fi putut scrie în loc de orice altceva despre noi
dacă n-am şti că restul lumii contraindicat cu desăvîrşire
de aceea o să tac simplu ca într-un experiment eşuat la mal