Soarele s-a aprins dintr-odată;
Vâlvătaie strunită doar de răcoarea dimineţii
Alergând către mare.
Găleţi galbene
Din care se revarsă spume cenuşii în rigole,
Ştergătoare de gemuri pentru vitrine,
Se retrag, divizii obosite,
După o noapte de lupte frivole.
Strada e aranjată.
A prins curaj.
Râde cu dinţii sclipitori
Ca faţa unei femei cam trecute,
Abia ieşită de la salonul de machiaj.
„Da, domnule. Bună dimineaţa!
Cu ce vă putem ajuta?”
………..
„Poftim? Da, bună dimineaţa!
Nu! Nu puteţi intra.”
…………..
„Păi cum de ce?
Aici cel mai ieftin obiect
Costă douăzeci de mii de foi.
Sunteţi încălţat cu sandale.
De fapt nu sunt decât nişte şlapi.
Îi puteţi purta la plajă.
Sau pe stradă.
Nu, nu la noi!
S-au declanşat şi sistemele de alarmă,
Sensibile la mirosul de peşte;
Sau de usturoi.”
……………
„Da, puteţi să mai veniţi.
Da, magazinul e deschis şi joi.”
Dan David, Los Angeles, 11-24-2004.