Este lesne de intuit ca FMI-ul a sesizat ca Romania pierde competitivitate ca urmare a vulnerabilitatilor generate de importurile din China, etc.
Ca urmare, situatia ceruta de FMI de echilibrare bugetara perfecta pune guvernul in situatia de a se transforma subit intr-un guvern de stanga. Astfel, pentru a preveni continuarea pauperizarii populatiei, este nevoie de o monetizare voalata a inflatiei si acordarea de ajutoare in natura bugetarilor ca bonuri de masa, marirea alocatiilor pentru copii sub forma unor bunuri acordate de institutii de stat, vacante sindicale si alte vechi amintiri.
Problema este lipsa productiei de bunuri de consum la preturi mici, care nu este clar ca se va rezolva nici dupa aderare. Este posibil sa discutam de o eventuala renationalizare a unor sectoare de productie de bunuri de consum, fireste neverosimila in context.
Altfel, situatia de crestere a competitivitatii se poate rezolva numai printr-o dezinflatie continua, care este imposibil de sustinut de un guvern de dreapta care se doreste a fi prietenul corporatiilor si adeptul liberalismului total. Numai o recesiune puternica involuntara ar putea impinge Romania in deflatie prin blocarea cererii, dar si in acest caz cresterea competitivitatii nu este garantata. Insa in contextul actual de reconstructie o recesiune ar fi dezastruoasa si ar fi un argument nefast negocierilor de aderare.
Situatie clar destul de albastra. Incepem sa semanam mult prea mult cu Italia.
Sau nu cunoasteti situatia din Romania, sau doriti sa rasfatati guvernul?!
Acest guvern nu este nici de dreapta, nici de stanga, este un guvern tipic romanesc – de „capatuiala”. O eventuala nationalizare ar fi cel mai mare dezastru – cine sa o faca? – PSD?, Romania-Mare?.
Dar ati observat bine, o nationalizare are loc prin anularea unor contracte de vanzare – ciclul se poate repeta pana obiectele ajung in ograda cui trebuie.
Nu va amagiti ca cineva din guvern este interesat de aderarea Romaniei la UE. Sunt interesati de aderarea lor – si asta este cu totul altceva.