Dumnezeu al sarcasmului
asculta plangerea robului tau
indurerat de ceea ce faci
deloc deopotriva cu vorba
opreste avantul celor napastuiti de
intelegere stramba
amenintand in goana lor oarba
promisiunile tale
opreste navalnica impotrivire
a gandurilor putrede
si toarna ploile tale intru
spalarea lor
fa ca albiile sa duca raul spre mare
ocrotite de carari aidoma unor strajeri
care au cunoscut pustia
si urletul hienelor
dumnezeu al sarcasmului
fa ceva
Andrei Fischof
Fa ceva, Andrei
sarcasmul e arma prostului
e alergia la bunatate
e trambulina de pe care
se lanseaza
unii…
e patria grafomanilor,
desfinteaz-o
levana
Versurile poetului Andrei Fischof sunt mustinde de seva transcendenţei implantată în teluricul unui pragmatism dens uman. Acest aspect teandric se dezvăluie treptat, prin intuiţia ochiului interior, al acelui “cel de al treilea ochi”, iniţiatic, deopotrivă acelaşi din transparenţa adânc luminoasă a “întunericului sacru”, stare specifică adevăratului scriitor şi adevăratului lector.
Cosana R.