Barbara a votat la prima oră.
Abia a aşteptat să se aşeze la rând
Şi să tragă cu urechea la cei de prin prejur.
Dimineaţa era cam rece.
Abia trecuse învălmăşeala de Halloween.
Doamna în vârstă, parfumată şi proaspăt coafată,
Privea insistent spre tânărul bruneţel
Cu mustaţă şi cu turban,
Importate de prin Orient.
Neîncrederea şi îndoiala i se citeau uşor
În ochii albaştri.
Mustăcilă sporovăia ca o mitralieră
Şi gesticula cu emfază
La telefonul mobil.
Când au intrat, Barbara a auzit-o şoptind
Ca pentru sine:
„Ce vremuri Doamne, ce vremuri!
Ce se va alege de ţara părinţilor noştri?
Încotro se îndreaptă oare acest popor?”
La birou, Barbara m-a întâmpinat radioasă.
Purta pe piept un buton roşu, alb, albastru
Cu dungi şi cu stele: „Am votat”.
„Hei, bărbosule!
Dacă votezi şi tu cu stânga
Îţi ofer bucuroasă o zi şi-o noapte din viaţa mea.
Ce zici? Batem palma?”
„Nu fii meschină, dragă!
Ştiu că ai face-o şi fără votul meu;
Cu dăruire chiar şi cu entuziasm creator.
Dar vezi tu? Eu sunt interesat mai mult
De ce se va alege de ţara nepoţilor mei
Şi încotro se îndreaptă acest popor.”
Dan David, Los Angeles, 11-02-2004.