Un om la a carui parere tin ne-a atras atentia intr-un mesaj adresat catorva dintre noi ca ACUM nu contine destula informatie. In prima secunda am fost inclinat sa-i dau dreptate. In a doua secunda am incercat sa inteleg cine are nevoie de informatie. Pentru ca in final sa realizez ca ar trebui mai degraba sa ne intrebam cititorii cam ce doresc mai mult si mai mult.
Pe de alta parte insa, stiu ce doresc cititorii, si o spun fara falsa modestie.
Cititorii nostri nu doresc informatie, pentru ca informatie este peste tot. Acela dintre noi care doreste informatie in ziua de astazi poate face o cautare in Internet si o gaseste, asa cum fac si eu de N ori pe zi.
Poate ACUM face concurenta CNN-ului sau BBC-ului ? (Pe cel din urma, BBC-ul, a carei redactie in limba romana o consideram a fi una dintre cele mai profesioniste din lume si ale carei stiri le reluam cu gratitudine, il poate concura vreo publicatie sau agentie de stiri romaneasca?)
Cititorii nostri pur si simplu vor sa nu mai fie niste actori ale carori voci nu sunt auzite in zarva informationala locala, nationala sau mondiala. Cititorii nostri doresc DIALOG. Ei vor sa poata scrie ecouri, sa comunice cu editorii si cu autorii (autori fiind aceia dintre cititorii nostri care considera ca au de spus ceva – iar editori aceia dintre autori care voluntariaza din timpul lor pentru ca ACUM sa fie ceea ce este: un loc in care incercam sa spunem Adevarul, in mod Urban, Competent, Muncind cu propriile noastre forte).
Personal nu duc lipsa de informatie. Am avut intotdeauna mai multa decat mi-a trebuit. Duc insa mereu o lipsa acuta de comunicare cu semenii mei – o comunicare reala, in care sa ascult si sa fiu ascultat, din care sa existe macar sansa unei colaborari care sa ne ajute pe toti cei participativi si pe cei care desi n-au cum sa participe, au nevoie de un ajutor concret sau de o simpla vorba buna.
Duc lipsa de certitudini. Imi lipsesc criteriile care sa ma ajute sa inteleg pe cine ma pot baza si pe cine nu – desigur, nu intotdeauna: am prieteni, am colaboratori pe care stiu ca ma pot baza, sunt un ales al sortii datorita oamenilor minunati pe care i-am intalnit – si nu putini chiar datorita acestei publicatii electronice – dar parca as vrea uneori sa facem mai mult, sa aducem, prin eforturile noastre modeste, mai multa lumina. Si suntem inca foarte departe de acest deziderat – care de asemenea nu poate avea loc decat prin dialog si cultivarea increderii.
Nu informatia ne lipseste. Ne lipseste capacitatea de a refuza informatia inutila si manipularea, ne lipseste temeritatea care genereaza in dialog increderea atunci cand incepi prin a da, cand evoluezi in capacitatea de a nu intoarce spatele cand se incearca sa ti se vorbeasca de sus, ne lipseste increderea in stiinta noastra ca SUNTEM CINE SUNTEM atunci cand cineva incearca sa ne jigneasca sau sa ne umileasca.
Daca aveti idei noi despre cum am putea amplifica dialogul care ne lipseste tuturor, le astept. Am cateva idei cu consecinte tehnice, care ar putea fi puse in practica in viitorul apropiat. Dar astept si ideile voastre dragi cititori, colegi de cautari, colegi de aventura umana in aceeasi intamplare a faliei de timp in care ne-a fost dat sa cautam, fiecare, micul nostru adevar.
Draga domnule Maier.
Eu vin cu o sugestie. Forumul ar trebui facut ca toate celelalte forumuri romanesti pe internet. Un exemplu , http://www.hanuancutei.com sau http://www.andreigheorghe.ro/forum
Si bineinteles cu posibilitatea de a uploada poze. Personal mi-ar place sa scriu comentarii vesele sub pozele din ziarul Ziarul :-).
Cu respect,
B. 🙂
Parerea mea este ca site-ul RL.com nu sufera la capitolul forma, adica grafica din asta web, sau organizare a site-ului (daca la asta se facea referire, poate ma insel eu, am facut doar niste deductii). Aa, daca s-ar dezvolta mai mult, adica in loc de 20 de articole saptamanal sa avem 100, atunci poate ar trebui schimbata organizarea site-ului. Dar personal nu m-as bucura de asta, as prefera 20 de articole bune, scrise, corectate si recorectate, la 100 de articole scrise la repezeala, superficial.
Pe baza a 20 de articole bune, se poate discuta prin ecouri, si toata lumea sa intre in hora. Asta ar trebui sa fie tinta, dupa mine.
Plus ca, cine are timpul sa scaneze 100 de articole saptamanal? Scanatul la 20 de articole e mai uman. Astazi avem tehnologie, dar timpul nostru uman e tot de 24 de ore pe zi, si creierul tot cu viteza aia avanseaza.
Pe moment, site-ul mie mi se pare simplu, accesibil, spre deosebire de altele unde personal ma pierd in a clica sa gasesti un subiect, parca desfaci 3 ambalaje ca sa gasesti produsul. Nu sunt contra ambalajului, dar unul si bun, nu 3. Da, sunt placute si 3 ambalaje, dar doar din cand in cand, spre exemplu la cadourile de Craciun, atunci cand e veselie cu desfacutul cadourilor, in jurul bradului. Nu in fiecare zi, sa fie prea complicat sa ajungi la subiectul care vrei sa-l citesti.
Daca simtiti ca trebuie intarit ceva, atunci intariti fondul site-ului, nu forma. Forma, rama, sunt bune, nu pierdeti vremea cu asta.
Intr-un restaurant, oricat de frumos amenajat ar fi, oricata forma fasonata ar avea, daca lipseste fondul, adica bucataria de calitate, si aici ma refer la gatitul cu pasiune, punand suflet, tot degeaba.
Mergand prin diverse restaurante, nici ieftine, nici de lux, asa medii dar totusi si turistice, am constatat de multe ori ca nu am fost prea multumit de mancare. Si ca mai bine mancam acasa, desi sunt departe de a fi bucatar. Oare de ce?
Desigur, restaurantul are dimensiunea aceea sociala, iesi in lume etc… dar asta-i alta poveste. Ma refer strict doar la mancarea in sine.
Oare de ce stomacul meu iubeste mai mult bucataria mea primitiva, dar totusi facuta cu pasiune (ca doar gatesc pentru mine, si pun suflet sa iasa bine), si nu prea se impaca cu bucataria unor profesionisti, cu diplome si studii, dar care imi gatesc doar pentru ca le dau niste bani in schimb ???
Cand este vorba de jurnalism eu raman oarecum pe dinafara si mi se pare ca asa voi si ramane. Schematic, stiu ca o publicatie trebuie sa informeze, sa formeze si sa distreze. Este o formula aplicabila. Nu ne scoate prea departe insa.
Eu cred ca o publicatie este un mijloc si nu un scop intr-o actiune. Automat, imediat ce isi capata locul si rolul de mijloc ea devine dinamica int-un dinamism impus de logica miscarii in care este integrata.
Noi acum, aici ne miscam determinati de conditii, cauze si legi diferite si adesea necunoscute. Noi nu putem face o publicatie unitara pentru ca nu suntem un grup care sa postuleze un scop, un mijloc si o succesiune de operatii de realizare a scopului conform unei convingeri comune asupra a ceea ce trebuie sa fie in lume. Atata vreme cat actiunea grupului nu este integrata, orientata catre scop realizabil (sau macar posibil) publicatia nu dobandeste viata, si fara legatura cu viata isi pierde ratiunea de a fi.
Problema nu este de forma. Problema este de constituire si actiune a unui grup uman. Orice am face, de ce ne temem nu vom scapa. Doar ca nu avem curajul de a fi autentici…
Ca întotdeauna Dl Stefan Maier, nu bate câmpii, ci ofera editoriale de substanta. Problema pe care D-sa o pune pe tapet priveste viitorul (foarte apropiat) al jurnalismului, transformarile brutale pe care le va suferi, va lasa pe foarte multi jurnalisti pe drumuri, ce nu se vor fi adaptat.
Strict la întrebarea privind situl.
1) Este foarte aglomerat, pare extrem de divers, dar care la o analiza sub lupa releva o dezbatere redusa pe subiecte, adesea temele autorilor sunt identice, lipsite de substanta. Sigur se doreste decenta, selectare riguroasa impusa de realitatea virtualului, dar care din pacate cade intr-un elitism ieftin. Sigur am putea discuta cauzele care tin mai mult de natura umana, decât de o rea intentie cu premeditare. Cu atât mai mult cu cât majoritatea autorilor stiu mânui condeiul foarte bine, sunt oameni instruiti.
Mentionez ca aceasta este o impresie „din avion”, care poate fi gresita tocmai datorita aglomerarii excesive a sitului. Ecourile – când functioneaza când te lasa cu buza umflata, riscând sa irosesti timp, fapt care exclude o dezbatere pe subiectul propus.
2) Eu personal as prefera mai putini autori, de preferinta care sa nu bata apa în piua, dar mai multa dezbatere libera de actualitate. Nu informatie, nu de aceasta ducem lipsa cum bine remarca si Dl Maier. Ce vreau sa spun; sa nu mai facem teoria chibritului inutil ci, editorialisti care propun o tema, (precum Dl Maier – adesea ne propune teme sensibile, de substanta), sa ne aplecam cu mai multa seriozitate pentru a se ajunge la o concluzie.
dau un exemplu
Cazul Tanacu, pe site a ramas doar opinia D-lui Petrus, si aceasta intr-un picior slabit considerabil. Ecourile adesea nu au relevanta, sunt opinii pasagere trecute cu vederea. Cu aceasta ocazie am constatat si unitatea de granit a grupului, motiv pentru care am spus cum ca exista o rigiditate, lipsa de diversitate a opiniilor, elitism ieftin. Ma intreb: dorim sa dezbatem idei polemic? sau sa aratam muschii instruirii perfecte pe care am dobândit-o?! In acest punct avem o mare problema, motiv pentru care nu reusim sa ne impunem; ramânem grupuri minuscule, sectare. Or, nu acesta este viitorul gazetariei! Ducem o acuta lipsa de editorialisti babani, de analiza a informatiei coplesitor-agresiva, strict regional-banala, fapt divers, ce se repeta la unison.
3) Desi aparent vorbim de abundenta informationala, totusi in spatiu Ro (si nu numai), aceasta lipseste. Dl Stefan Maier, jurnalist profesionist banuieste unde bat.
exemplu:
Luam un român si un neamt, care nu cunosc alta limba decât materna, desi ambii sunt avizi de a cunoaste ce se petrece in Lume, informational sunt null (zero); in propria lor limba gasesc foarte putine stiri externe, dezbateri, analize serioase, asa cum era cândva. Locul acestora îl iau siturile extremelor stânga-dreapta, care depasesc cu mult orice publicatie care se doreste serioasa. Argumentul cum ca cititorii impun politica editoriala, pozele nudurilor si altor pofte carnale inclusiv violenta, nu sunt serioase.
Este normal ca un calibru gen Liviu Antonesei sa fie evitat de cititori, or, asemenea calibre trebuie citite, impuse inclusiv profanului, ca de-aia am bagat bani in fundul sau a se alfabetiza.
4) Exista o stare de spirit care ma nelinisteste profund. Zidul pus intre instruit si profan, o moda recenta pe care trebuie a o desfiinta uregent, o cere insusi cititorul prin protestul sau aparent vulgar, de consum excesiv al subculturii.
In incheiere am sa mai ciripesc inca una „rea”
Din avion, identic se vede si acest site, care nu apropie profanul de initiat, ci îl desparte. Ce este profanul zilelor noastre? un parsiv fara pereche, un produs unic in istoria umanitatii, un excelent hibrid care arde totul in jur; am expus ideea în cazul Tanacu.
Sper ca ideile mele critice sa ajute si nu sa demoleze! O noua formula nu pot propune, nu sunt profesionist, insa o critica, o opinie – da; daca se va tine cont de ea ori ba, nu mai este treaba mea!
Cu stima
O.M.
Sincer sa fiu, cand am inceput sa umplu ecourile acestui virtual ziar, ma asteptam la ceva ce simt ca ar trebui sa existe nu doar in aceasta publicatie electronica, ci in sangele nostru de acum incolo cel putin, daca mai pana azi nime’ n-a fost deranjat sa recunoasca a fi: un marginalizat in virtutea modestiei; o inertie atat de jenanta, ca imi vine sa urlu uneori.
Am scris cred ca doua articole, vorbind despre „Accente romanesti de pretutindeni”, din care ma asteptam sa urnesc la vale un bulgare si care sa darame prin mesajul sau toate opiniile preconcepute ale unora despre noi insine, datorita carora inca ne „ascundem” in lumea larga mai ceva decat niste evadati in Delta Dunarii, ca nu cumva sa-mi salut con-cetateanul Roman, ca s-ar putea sa ma compromit ori … eu sa-l compromit pe dansu’.
Da, am vrut sa creez un mesaj perpetuu celor care ar putea sa ne innobileze pe la mai marile curti din lumea asta, sa nu purtam aceeasi povara jenanta pentru unii de a se trage de pe meleaguri mioritice si asta nu pentru ca „muntii nostri aur poarta”, ci pentru ca noi suntem cred realmente innobilati in intelectul nostru cu aceasta mult dorita bogatie si de unde avem doar doua alternative: respect ori umilinta!
Cu mult respect, Dumitru – Orange County, USA
Raspund cat pot de concis la remarcile facute.
1. Ideea de a fi posibila urcarea de imagini la Forum e bine venita si o vom pune in practica in scurt timp. Mea culpa de fapt, aveam senzatia ca merge deja!
2. Vrem sa intarim fondul – nu forma, dar pentru asta avem nevoie de cat mai multe colaborari. E doar o chestiune de timp. Experienta arata ca in timp se adauga echipei editoriale noi autori valorosi. Mai este de lucru, cum bine remarcati, si la mecanismul de ecouri.
3. Nu dorim sa facem o separare initiati/profani. Pe de alta parte, activitatea jurnalistica ramane, volens-nolens una de suprafata (nu inseamna ca o consideram neimportanta). Semnalez insa aparitia Cluburilor „V” in care, ca pas urmator cunoasterii reciproce prin mijloace specifice retoricii, diferite persoane cauta sa realizeze si proiecte in colaborare. Cu atat mai bine mi se pare cand e vorba de proiecte care depasesc granitele.
4. Aceasta a treia mentiune ar trebui sa dea un raspuns si ultimului ecou, in sensul ca DA, dorim sa participam la constituirea unor grupuri capabile sa actioneze pe plan local si sa faca o diferenta pozitiva in viata comunitatilor din care fac parte.
Domnule Dumitru,
Desi ecoul dv. mi se pare putin diferit de subiectul abordat de mine, am sa va raspund totusi. Cred ca nu trebuie sa cadem dintr-o extrema in alta. De la umilinta de a fi roman la „mandria de a fi roman”. Fiecare popor isi are fructele si uscaturile lui. Am incetat sa cred in „popoare alese” si „popoare refuzate”. LUMEA s-a schimbat de acum 2000 de ani si mai bine… Astfel, va invit sa va referiti la ceva concret: DE CE ar trebui sa fim mandri. Ce am facut noi concret ca sa fim mandri ca suntem romani… si sa insistam in directia respectiva, poate mai avem succese!