Sunt omul lacrimii si-al cetii
in mana mea adun inele
si plang cu ochiul diminetii
mestecenii cazuti din stele
Sunt om de lacrimi si de ploaie
strang pasii tuturor in mine
strang crengile care se-ndoaie
si strang semintele straine
imi port pe umeri luna noua
si inca-o luna de secure
si stau cu lunile-amandoua
pe culmi de dealuri si-n padure
Va fi un arbor sa mai creasca
va mai ramane-n cer o pata
va fi o floare sa-nfloreasca
si va mai fi un plans de fata
Atata e ce se mai poate…
purtandu-si linistea stelara
in pasii mei se-aduna toate
cuvintele ce-au plans afara
Sunt omul lacrimii si-al cetii
in mana mea adun furtuna
si plang in ochiul diminetii
mestecenii cazuti si luna
sanja-adriana