Exista un moment in viata oricarei femei in care marea decizie, de a fi mama este luata intr-o paleta imensa de circumstante.
Coplesite de importanta evenimentului,confruntate cu diminetile in care starea de rau fizic transforma inceputul oricarei zilei intr-o incercare, cu teama de deformarea corpului, de actul nasterii, de alaptare, multe femei amina pentru luna a noua un fapt esential:pregatirea teoretica minima in arta ingrijirii copilului abia intrat in viata.
Despre modalitatea de a cistiga notiuni corecte si necesare as vrea sa va vorbesc astazi.
Toata lumea se simte obligata sa dea sfaturi unei viitoare mame, exista publicatii tiparite, exista bibliografie electronica, site-uri specifice; exista mame, bunici, vecine si prietene care detin experienta, disponibilitate si notiuni in general neverificate.
Informatia incorecta, incompleta sau neclara poate dauna la fel de mult ca si lipsa oricaror cunostinte…
De mii de ori in cariera mea de pediatra am simtit nevoia sa ma transpun in situatia mamelor cu nou-nascuti si am sa va explic de ce; este greu sa intuiesti sensul real al unei probleme prin prisma experientei tale si modul in care o poti transmite real si eficient altei fiinte!Cind practici meseria cu drag, pacientul devine parte din tine iar mama sau alt membru al familiei un partener in actul miraculos al vindecarii sau protectiei (profilaxiei).
Multi prieteni pe care Dumnezeu mi i-a dat sunt dintre cei care au avut nevoie de mine in momente dificile din viata copiilor lor… Atitea dureri, induiosari si victorii am inscris impreuna incit sufletul mi-e plin si as da orice pentru a putea repara unele greseli dar n-as vrea sa pierd niciodata comoara amintirilor ce ne-a legat!
Trecerea timpului a devenit evidenta pentru mine nu prin observatii obisnuite, nu atit prin virsta copiilor mei cit, mai ales, prin virsta copiilor pe care i-am cunoscut ”desavirsindu-mi legenda personala” de medic pediatru.
Dintre vechii pacienti am prieteni desavirsiti dar dovada increderii lor este evidenta cind vin la mine cu propriii lor copii…O intrebare frecventa pe care mi-o pun este: ”ce carte ne recomandati pentru a ne ajuta sa ne crestem copilul?”
Regret atit de mult ca in atitia ani nu m-am gindit niciodata sa fac si eu asta! Adevarul este ca dificultatea conditiilor de promovare in cariera universitara te solicita pentru cercetare stiintifica, pentru un anumit nivel
al cursurilor, al seminariilor caci predarea reprezinta un misterios act de creatie; vrei sa te regasesti in cel caruia-i transmiti experienta, vrei sa te depaseasca si speri sa nu te uite lasindu-te prada indiferentei, dispretului, defaimarii… Dezamagirile mele nu sunt inca prea mari in acest sens dar voi primi cu demnitate orice experienta.
Mi-am amintit astazi o zi in care am conferentiat la Onesti, cu ocazia unui Congres national de Pediatrie despre tratamentul infectiei cu HIV la copil; era cu multi ani in urma, ulterior problema a fost preluata de colegi infectionisti de prestigiu. Dupa acea conferinta, in pauza, un domn distins s-a apropiat de mine, m-a felicitat prin cuvinte magulitoare. Asa l-am cunoscut pe Domnul doctor Emil Capraru, pediatru pasionat, redactor la Editura Medicala…
Cartea pe care vreau sa o recomand viitoarelor mame este ultima editie ”Mama si copilul”scrisa de Emil Capraru si Herta Capraru; este o carte” scrisa si traita” de cuplul acesta de medici, asa cum marturiseste in dedicatia emotionanta.
Inainte de a avea un medic de familiesi un pediatru, viitoarelor mamici, sa citim impreuna aceasta minunata carte! Voi reveni daca nu ma veti respinge!
Evelina Moraru