Împărţirea părerilor în societate cu privire la raţionalitatea desfăşurării paradei militare la Chişinău dezvăluie o stare de apatie faţă de ziua independenţei în general, iar pe de altă parte, scoate în evidenţă o doză ridicată de anxietate din partea unor segmente ale populaţiei faţă de clasa politică. Realitatea este însă determinată de interesele forţelor politice, care agreează deschis sau tacit parada desfăşurată în premieră în RM.
Pro-parada militară
Susţinătorii organizării paradei militare pun accentul pe unitatea pe care o inspiră armata naţională pentru spiritul naţional, dar evită să vorbească despre costul acesteia care întrece suma de 9 milioane de lei. În condiţiile unui buget de stat auster, unde nu sunt prevăzute cheltuielile date, apar întrebări ce vizează sursele de finanţare la care vor apela autorităţile de la Chişinău pentru a scoate la capăt cu defilarea militarilor, colaboratorilor MAI şi a altor unităţi paramilitare, pe Piaţa Marii Adunări Naţionale. Oricum guvernanţii au făcut rost de banii necesari asigurând pregătirea provizorie pentru evenimentul din 27 august de o manieră foarte indiscretă şi zgomotoasă. Efectul generat de fazele de instruire a unităţilor Ministerelor Apărării, Afacerilor Interne şi a altor instituţii garante ale securităţii naţionale la diverse niveluri este greu de măsurat, dar cu certudine aceasta a contribuit la o resuscitare deocamdată minimă a spiritului de patriotism în rândul unei părţi din societate, până acum paralizat şi decăzut din cauza complicaţiilor socio-economice şi politice ce durează de două decenii.
Acoperind golurile statalităţii statului moldovenesc, guvernanţii moldoveni au convenit să unească populaţia în jurul semnificaţiei emanate de armata naţională, aflată pe locul doi după Biserică în topul credibilităţii publice, dar care spre deosebire de instituţia religioasă este ocolită de fragmentările în baza orientării (geo)politice. Or, la cei 20 de ani de independenţă, sunt lăsate la o parte aspectele naţionalist-lingvistice, în centrul atenţiei fiind pus caracterul civic-patriotic ca fundament al construcţiei statalităţii moldoveneşti.
Din cele menţionate mai sus rezultă că parada militară avantajează în primul rând adepţii statalităţii moldoveneşti, din care motive nici opoziţia comunistă nu protestează împotriva irosirii a 9 milioane de lei pe timp de austeritate bugetară şi numeroase probleme nerezolvate. Alianţa de guvernare nu a avut ezitări în legătură cu parada, chiar dacă liberalii s-ar fi putut opune iniţiativei care în mod evident distonează cu viziunile pro-unioniste împărtăşite de aceştia. Probabil, PL-ul care deţine Ministerul Apărării a tratat evenimentul din perspectiva demonstraţiei capacităţilor militare într-o preselecţie derulată de factorii decizionali din cadrul NATO privind nivelul de pregătire a Moldovei pentru integrarea euro-atlantică. Dar pentru a spori coeziunea socială şi unificarea poziţiilor diverselor tabere existente în societate, antrenarea armatei în celebrarea independenţei are un rol constructiv şi edificator în termenii consolidării unităţii statului, în pofida unei clase politice profund segmentate.
Contra-parada militară
Principalele argumente ale vocilor care se opun desfuşării paradei militare ţin de aspectele economice ale problemei. În condiţiile în care state ca Ucraina renunţă la “show-urile militare” pentru a face economii, se impune întrebarea de ce Moldova îndatorată şi supusă unei serii de crize istovitoare nu s-a abţinut de la paradă?
Infrastructură desfigurată în capitala ţării şi în afara ei, chestiunea sinistraţilor de la Cotul Morii care solicită noi alocări financiare, problemele legate de căminele studenţeşti găsite în stare deplorabilă, sunt doar câteva din şirul de chestiuni care în mod normal ar trebui să ocupe locul prioritar pe agenda executivului. Cu toate acestea, 9 mln. de lei sunt transferaţi pentru realizarea paradei militare, cu participare a 1528 persoane şi 86 de unităţi de tehnică auto şi blindată etc.. Unele voci consideră inoportună defilarea militarilor moldoveni, care mai degrabă ar putea descoperi neajunsurile grave legate de securitatea ţării, decât să accentueze punctele tari ale acesteia.
Mai mult decât atât, această mişcare poate genera reacţii adverse în regiunea transnistreană, prejudiciând desfăşurării măsurilor de consolidare a încrederii între cele două maluri. Deocamdată presa transnistreană păstreză tăcerea, la fel nici mass-media pro-rusească nu a dat aprecieri referitoare la prima paradă militară în istoria R. Moldova. Calmul se poate datora faptului că la evenimentele de celebrare a independenţei vor participa şi oficialităţile ruse, ceea ce explică lipsa unei campanii mediatice îndreptate împotriva esenţei paradei militare de la Chişinău. Din aceleaşi raţionamente, sunt liniştiţi şi opozanţii “euroatlantismului” în Moldova, deobicei foarte sensibili la chestiunile ce privesc mişcările armatei naţionale, care sunt dirijaţi fie incitaţi la acţiuni de proteste de către opoziţia comunistă şi alte forţe afiliate Moscovei.
Evaluarea importanţei paradei militare pentru populaţie conţine multe elemente contradictorii şi lipsite transparenţă. Oricum evenimentul dat corespunde unei voinţe politice generale interesate în apropierea cetăţenilor cu viziuni eterogene şi alimentrea patriotismului secat. De asemenea, aceasta ar putea anticipa inclusiv eventuală ieşire din îndelungata criză politică prin împreunarea taberelor politice aflate până acum în raport de ostilitate.