Orice dezbatere serioasa asupra unei probleme trebuie sa inceapa cu definirea notiunilor cruciale.
1.Ce este o revolutie? Exista revolutie la Timisoara si nu exista la Cluj exista la Bucuresti si nu exista la Iasi? Dar ce revolutia sociala se face pe localitati sate si catune separate? De unde vine acest tembelism postpucist?
2. Notele definitorii ale unei revolutii sunt existenta unui program de restructurare bazala si de ansamblu a sistemului social, existenta unei stari generalizate de revolta a poporului, existenta prealabila o unui
nucleu uman bine structurat social si doctrinar care intrevede necesitatea saltului si progresului, starea de epuizare a posibilitatilor de devenire a sistemului social vechi deci imposibilitaea unei solutii in cadrul vechiului sistem, existenta unor noi forte economice capabile si impiedicate sa dezvolte sistemul social.
3. Daca intr-o tara nu se indeplinesc cel putin conditiile sus enumerate, revolutie nu exista si nici nu este posibila. O simpla greva, un protest, o revolta, un complot sau o lovitura de stat, o rascoala, chiar un razboi civil nu este revolutie ci avortoane ale devenirii si saltului social. Revolutia are o baza economica, o forta sociala si o noua
conceptie despre lume si viata.
4. Baza economica a revolutiei post socialiste nu putea fi averea adunata prin fraudarea proprietatii poporului si tinuta ascunsa in timpul socialismului. Forta sociala nu putea fi o gramada de hoti ce au devalizat bancile poporului roman, doctrina revolutiei romane nu putea sa fie adunatura de improvizatii doctrinale liberalo-socialisto-fascistoide care ni s-au borat in fata din 1990 pana in fatalul an al distrugerii romanesti de acum.
5. Este momentul, dupa un sfert de viata de om sa reflectam realist asupra propagandei antinationale care imbata constiinta cetatenului cu minciuni imperialiste cu invataturi diversioniste si sa ne detasam radical de orice boala spirituala curatind terenul constiintei noastre. Mai putine si mai bune! A distinge categoric adevarul de fals in cunoastere si binele de rau in actiune, iata calea noastra. Meritul istoricilor este ca
au facut eforturi descriere dar noi nu traim din carti, ci din actiune, adica din fapte.
6. Se sustine ca s-a format o clasa politica in sine.Eu v-o tai scurt: intr-o democratie nu poate exista clasa politica. Unde este o clasa
politica nu este democratie si viceversa. Numai in societatea de caste poate exista o clasa distincta zis politica. Ce? Voua v-a intrat ciolanul in cap si nu va mai iese? Au mai fost si alti vesnici pe pamant si astazi sunt mumii. Nu aveti nici o grija, nu va salveaza nici piramidele. Intr-o societate democratica datorita dinamismului indivizilor si grupurilor creatoare categoria sociala a politicienilor se renoveaza la fiecare generatie asigurand devenirea umana intru progres.
7. Nu.Revolutia nu a fost. Revolutia va fi.
Avem aici o mentalitate Leninista?
Este revolutia un progres dorit, asteptat si neimplinit?
Nu – revolutia este inversul Evolutiei, numit asa de istorici indulgenti, politico-corecti, adepti ai limbajului inclusiv cu mult inaine ca acesta sa fie axiomat, istorici si politicieni care au furat si ascuns incarcatura negativa din termenul legitim „Involutie”.
Mai mult, socialismul sovietic introdus prin revolutie a adulat acest termen si i-a dat semnificatii pozitive si benefice in gandirea multora dintre noi, cum ar fi domnul Zob Gheorghe.
Asa ca la punctul 7: „Nu.Revolutia nu a fost. Revolutia va fi.” raspund: Freasca Domnul de inca una! In ’89 a inceput o revolutie acerba care a daramat ultimele ramasite ale progresului uman in Romania, a rasturnat toate valorile si asa precare lasate pe muchia socialismului si a permis tuturor nonvalorilor sa aspire la Valoare, ba chiar sa-i confiste valoarea de adevar.
Revolutia nu a fost: Revolutia ESTE! (Si este pacat ca s-a pacatosit lumea…)