Un inger umilit,
cu aripile rupte
murdare,
ca ochi-mi injectati cu bezna…
se taraste
tot mai incet…
E muribund.
Delireaza
pe patul de moarte
si striga in zadar
un nume.
La fel de anonim ca el.
Un inger umilit,
cu aripile rupte
murdare,
ca ochi-mi injectati cu bezna…
se taraste
tot mai incet…
E muribund.
Delireaza
pe patul de moarte
si striga in zadar
un nume.
La fel de anonim ca el.
Acest articol a fost publicat luni, 20 februarie 2006 la rubrica Poeme, Eseuri, Proza.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.
Un om rece Prima oară l-am văzut când urcasem deja în tren. Mă aştepta liniştit în compartiment. El mă ştia...