caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

P

de (22-1-2006)

Cezara

Cezara este una dintre fetele de la contabilitate. O văd mai tot timpul prin transparenţa pereţilor de sticlă ce delimitează birourile firmei. Ne încrucişăm paşii pe holuri, urcăm adesea cu acelaşi lift şi îmi place să fiu atunci în spatele ei pentru parfumul părului. Îmi zâmbeşte aşa cum zâmbeşte tuturor colegilor şi celor care umplu acest furnicar din firmă dintre 9 şi 17.
Are 28 de ani, s-a îndrăgostit pe când avea 18 de tânărul său profesor de meditaţie, Cristian. A fost iubire între ei şi ea i s-a dăruit de la bun început cu trup şi suflet. A făcut asta cu luciditate, dovedindu-se o femeie voluntară, un caracter puternic care ştie bine ce vrea. Dragostea i-a însoţit ani buni. Şi totuşi nu s-au căsătorit din diferite motive invocate pe rând: studiile prioritare, diferenţa de vârstă (aproape 14 ani) etc. Mai degrabă cred că a fost comoditatea unei relaţii care decurgea de minune aşa cum era. Apoi a apărut şi o problemă: Cristian nu putea avea copii, fapt asumat ca atare de ea dar care pe el, deşi psiholog de meserie, l-a afectat mult.
Viaţa a continuat dar deja au început să apară şi alte discuţii, o tensiune mocnită. Şi brusc s-au despărţit. EL avea şi orgoliu. EA devenise mai femeie şi a simţit că poate iubi altfel. A cunoscut un alt bărbat pe care l-a iubit cu pasiune, o pasiune împărtăşită, dar numai un timp. Pasiunea a ars şi Cezara s-a trezit părăsită de noua iubire. A trecut şi peste asta şi mai ales s-a bucurat că rămăsese însărcinată, doar îşi dorea aşa de mult un copil. Destinul a făcut să-i reapară în cale prima şi marea ei dragoste. Cristian a venit la ea cu acelaşi suflet cald ca la început şi sentimentele lor, care duraseră deja ani buni, nu puteau să dispară în uitare aşa uşor. Bunătatea l-a determinat să accepte copilul venit din afara relaţiei lor dar ea a intuit că el suferă pentru asta şi, poate dintr-o pornire pripită, a avortat.
Toate astea au lăsat o cicatrice în sufletul fiecăruia. Aparent închisă dar care perceptibil sângerează din când în când. Au ajuns la altă vârstă şi la altă înţelepciune. Locuiesc fiecare în propriul apartament pe aceeaşi scară de bloc şi sunt tot timpul împreună. El găteşte foarte bine şi savurează amândoi bunătăţile. Din când în când se mai văd cu prietenii la o canastă. Mama ei, ramasă singură în oraşul de sub munte, mai vine câteodată la fata pe care îşi doreşte să o vadă totuşi liniştită într-o familie.
Aşa am cunoscut-o eu pe Cezara, într-o zi de vară, pe un chat anume. Nu ştia că eu eram colegul de peste 3 încăperi, sau poate nu a vrut să ştie. Romantică şi sprinţară, acaparată de lucrările contabile, într-un birou invadat de caldură, în care vara stătea fără de bluză, doar cu un sutien negru de care era foarte mândră, am dansat un vals „belle epoque” în spaţiul virtual.

hi hi auzi orchestra? te invit la dans… oh! stai sa ma imbrac mai intai! ah! esti dezbracata? ei…doar in sutien… e vara! „doar” in sutien! WOW! si fustita.:) eh… dar pt dans imi pun rochia cu crinolina cum eu deja mi-am pus si papionul, lasa-ma sa iti leg eu toate panglicile vazute si nevazute..:) mai ales pe cele nevazute cavalere, jartiera e rezervata deja! ah, deja… si totusi eu mai sper… iata bratul meu incantata stimate domn diafana voastra mana inmanusata pare a ma purta intr-o lume de vis hotaratii vostri pasi par a ma purta in lumea plutitoare a muzicii acaparatoare leganarea trupurilor noastre este precum unduirea portativului sub maiastra inspiratie a lui Strauss nu mai stiu nimic de mine, ochii mei s-au pierdut definitiv in azurul privirii tale sunt captivul pe care cu aceasta muzica il ademenesti pe taramuri exotice, uitate de lume visez? visez! si totusi… …trandafirul acesta se odihneste cel mai bine in decolteul vostru sidefat incantatoare zeita! ah! petalele sale poarta sarutul buzelor voastre vigurosul meu zeu! petalele sale palesc fata de catifelarea …. …numai ca din pacate catifelarea mea este chemata de urgenta la seful, cu un maldar de dosare de-as fi eu seful tau acum… de-ai fi… fug…* te astept… ***

Aşa a trecut o vară în care dimineţile ne erau înviorate de mailuri pe care ni le trimiteam unul altuia. Mi-e necaz că nu le-am păstrat pe toate, pe atunci intrasem în joc aşa cum cu inocenţă descoperă un adolescent fiorii jocului cu o fată. L-am păstrat de exemplu pe acesta.

From: cezaraTo: cavalerSent: 20 iulie 1999 15:19Subject: w/e Dragul meu Cavaler!Am fost la Predeal. #n camera de al[turi era o familie care avea o feti[ de 4 ani]ori, un @ngera] care s-a ata]at mult de mine. Ne @ntalneam zilnic, fetia voia s[ raman[ numai cu noi, abia reu]eam s-o p[c[lim s[ mearg[ la culcare. Nu-mi explic ce s-a @ntamplat @n interiorul lui Cristian. A devenit brusc t[cut ]i a trebuit s[ plecam mai repede dec`t ne propusesem. Singura fraza a lui „te iubesc prea mult ca sa-i ofer clipe de nefericire”. Exist[ totu]i atata bun[tate, frumusee ]i adev[r @n sufletul lui… Situaia p[rea s[ se fi ameliorat dar el ascunde foarte bine durerea din suflet, ceea ce m[ @nnebune]te. Ce ar trebui s[ fac s[ ias[ totul bine? Sunt complet dezorientat[.M[ opresc aici, i-am r[pit destul timp, ii multumesc pentru bun[tate.Cezara
Nu putea trece peste chinurile pe care Cristian le ascundea cu stângăcie, apăsat de neputinţa de a-i oferi un copil şi inconştienţa de a-i fi refuzat unul.
Într-o zi Cezara a dispărut. Ultimul mail se incheie asa:
….#n apropierea ta, @ncerc`nd toat[ gama afeciunii, @mi ap[ram tainele cu cascade de vorbe frumoase, banale ]i inutile. Mulumesc, nepreuitul meu prieten, @mi d[ruie]ti o imens[ bucurie, iar @ntr-o zi c`nd te vei plictisi ]i vei pleca, am s[ pl`ng mult. Realizez c[ nu doresc s[ tr[iesc @ntr-o lume de vis, imaginar[. Dar m[ identific cu z`mbetul pe care voiam sa i-l d[ruiesc.A] mai avea nevoie de un colier de sperante…
Numai că până la urmă a plecat ea, însoţindu-l pe Cristian până în Olanda, acolo unde era chemat de un unchi bătrân şi bolnav.
Uneori în lift tresar pe urmele unui imperceptibil parfum.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.224.151.24