-De ce crezi că eu vreau să ne certăm?! Dar pricepe, dragă, că nu ne putem permite una ca asta cînd toată lumea e cu ochii pe tine, n-ar trebui să scoţi capul din casă, uită-te la altele care stau la locul lor, nu încearcă să iasă în evidenţă prin nimic sau, cel puţin, nu aşa…! Ar fi şi păcat să insişti, n-ai avea nimic de cîştigat. Poate dacă te porţi frumos mergem în vacanţă la vară, undeva, în Antalya, de exemplu!
Hai, ia-o-ncet că faci riduri, găsim noi ceva, te sun mîine, am aicea pe cineva… Alo, alo, măi, omule, te caut de-o oră, de ce nu răspunzi, unde naibii ţii tu mobilul, am o treabă cu tine. Mda, ca toată lumea, necazuri. Ai auzit şi tu, mă, cred că nu e unul să nu ştie ce-am păţit, mi s-a acrit de scorpia asta, nu mai merge, trebuie s-o schimb că mă face de rîs în tot satul. O dată nu şi-ar ţine gura şi ea şi mă costă, afurisita, nici nu mai spun cît mă stoarce, cum vede o ţoală pe una îşi ia, după aia vrea altceva. Da’ de unde, nici măcar nu-i aşa bună cum zice, mai mult se fîţîie, cred că are şi silicoane.. Las’ că vezi tu, din partea mea poţi s-o iei, cu mine- gata, a dat de fundul sacului!
M-am săturat de vagaboande, vreau o fată cuminte, sensibilă… Să fie romantică, băi, să mă aştepte cînd îi spun eu. Nu la ore fixe, adică program, ce amor e ăsta? Poate am chef într-o noapte, m-am plictisit s-o fac ziua, cu toate hîrtiile de la firmă după mine. Mai trebuia să mă şi asigur. Nu, fii pe pace, nu-i panarama asta nici Mata Hari, stă prost cu cititul, îi mai duceam cîte-o revistă da’ dacă nu-i de modă zice c-o doare capul- de la ce s-o doară?! Doarme pe ea cînd vreau să fac conversaţie… Numai brandy şi telenovele, m-a terminat cu tîmpeniile! Cînd o rugam pentru cîte-un client de la firmă, doar parteneri de afaceri, că niciodată n-o schimbam cu prietenii cum fac alţii, şi-atîtea mofturi, parcă era vreo prinţesă. Să-i spun tipului că nu aia, că nu ailaltă: bagă-ţi, fată, minţile în cap, poate omul nu-i de pe-aici, are alte obiceiuri, eu de ce te plătesc? Să se simtă bine, să discutăm relaxat, un whisky, un brandy, o gagică- aşa se fac afacerile! Dacă-i place mai vine şi altă dată. Sigur că trebuie şi seriozitate, te ţii de contract dar ai şi „public relations”, doar stă pe salariu, la firmă. I-am făcut şi carte de muncă, nu e ca alea de bat trotuarul! Las’ că vede ea, n-a ştiut să se poarte, nu-şi preţuieşte norocul, o zbor de zici că n-a fost!
Treaba ta dacă vrei să te legi la cap- eu nu te sfătuiesc- încearc-o barem o săptămînă. Vezi cum se poartă şi cu clienţii… Uite la mine: scandalul cu neamţul. Sînt păţit, urlă tîrgul, ne strică faima. Treaba lui ce şi cum a vrut, ea era acolo să execute, nu să se dea la el cu pretenţii. Păi, s-a supărat, sigur. Nu-l pierd de client că livrăm totdeauna la timp, avem preţuri bune, dar de ce să mă facă de rîs şi să tensioneze relaţia de lucru cînd eu am băgat atîţia bani în ea, doar de unde? tot din afaceri, că nu fur, eu muncesc, era şi interesul ei dar e prea proastă să înţeleagă cum vine treaba, acu’ gata! Prea tîrziu, nu-i mai dau nici o şansă. Mîine îi trimit flori şi cartea de muncă, îi fac lichidarea. Care, băi, mi-e milă de ea, pricepi? N-are pe nimeni aicea, maică-sa stă undeva la ţară. Eu am vrut s-o fac om da’ parcă ai cu cine te înţelege?!
Mi-aduc şi-acu’ aminte cînd i-am luat primul body… De unde să vadă aşa ceva, sărăcuţa? Se uita şi nu ştia să-l îmbrace. Zău, mi-e milă, ţin la ea dar nu se mai poate. Am obligaţii morale faţă de clienţi, faţă de firmă, am familie, doi copii de crescut, asta este. Nu merge, căutăm alta. Tu n-ai vreuna pe-aproape? Ce să mă mai gîndesc, îmi trebuie o fată chiar mîine, aştept un american săptămîna viitoare, n-am chef să rămîn descoperit. Dacă o recomanzi tu e suficient- o angajez cum trece proba.
Eee! nici aşa, fără probă chiar nu se poate. Pe fandosita asta am ţinut-o trei luni pînă s-o iau la firmă şi corespundea, nene! Bine, şi-a dat şi silinţa, pe urmă i s-a urcat boieria la cap: voia plimbări cu maşina, cadouri, flori… Păcatele ei, pînă să vină la mine mînca ciorbă cu mămăligă, pe bune! Ale dracu’ telenovele! la început mi-a plăcut că se mai stilase, avea stofă în ea- se machia ca la televizor, se fîţîia ca alea de-acolo, mai citea un ziar, mai răsfoia o revistă… Pe urmă a dat-o pe brandy- cînd mă uitam, sticla goală, cică se plictiseşte! Alte fete se scoală de dimineaţă să meargă la muncă, uite astea de la mine, de la vînzări, acolo sînt mai multe, e bine pentru imagine, băieţii lucrează mai mult pe teren, în ţară. Săracele, ziua- serviciu, seara- la piaţă. Cîteodată le văd şi în pauza de masă cu sacoşele după ele. Ieri mi se plîngea una că n-are bani de concediu şi dau salarii bune, da’ dacă sînt patru guri acasă, ce să facă? Viaţă grea, omule, iar fufele astea ce paştele mă-sii vor, cît le dai nu le-ajunge! ar lua pielea de pe tine.
Dacă nu le ţii la respect păţeşti ca mine, ajungi ruşinea tîrgului… Lasă că tu eşti băiat deştept, de-aia am încredere. Recomandă-mi şi mie una, nu mă mai încurc cu neprofesioniste. Firma e una, amanta e alta, le iau separat. Tu dă-mi pentru firmă că d-ailaltă găsesc eu. E plin Bucureştiul de gagicuţe, cum văd o maşină străină le lasă gura apă… Pentru mine vreau o puştoaică, aşa, la nouăşpe ani, fără aere, fără mofturi, unde-o pun acolo să stea, adică să mă respecte, să-i fie frică… nu, că nu fac eu chestii ca-n filme, nu mă interesează! la vîrsta mea nici n-ar merge. Da’ să se teamă că mă pierde, în sensul ăsta! Vreau sentiment, să se vadă adică pe faţa ei plăcerea cînd mă vede! Cu liceu e destul- n-o iau s-o fac filosoafă! Studentele sînt parşive, ascultă ce-ţi zic: citesc prea mult, ştiu prea multe, se maturizează rapid…
Aşa, frate, ai găsit adresa, dă-mi telefonul că vine ea! întîi vreau s-o văd, oricum. Sînt nişte standarde, nu ale mele, ale firmei, mă înţelegi, „public relations”! Lucrăm cu străini, se duce vestea, e complicat.
Bineee, salut, mersi, cu prima ocazie te servesc şi eu, sigur! Complimente soţiei…
proza inclusa in Antologia de proză scurtă LiterNet, vol. 4, 2002 www.editura.liternet.ro/ebooks/antologialiternet2002/antologialiternet2002vol4