VOLUMUL I: RĂPIREA ZEILOR
Pentru omul modern, bombardat de afluxul informaţional, lumea nu pare mai mare decât monitorul unui ecran de calculator, iar cele mai îndepărtate locuri nu-s mai departe de un click de „şoarece”.
Pe cât orizontul informaţional tinde să acapareze mintea, pe atât spaţiul parcă încorşetează, făcând spiritul să cerşească puţin mai multă lumină… Numai că mintea, veşnic trează şi neastâmpărată, ştie că e imposibil ca la marginea pământului şi a universului să se termine totul. Simte, deopotrivă cu inima, că putem naşte, din, în şi pentru noi, alte şi alte universuri, hrănindu-ne foamea de nevăzut, de fantastic.
Stăpânul pare o poveste dar nu este o simplă poveste e o proză vie, incitantă, care te îndeamnă să afli mereu şi mereu continuarea.
Cei neiniţiaţi vor găsi în Stăpânul o poveste frumoasă, care se toarce episod cu episod, palpitant şi din ce în ce mai alert, mai vulcanic. Cei iniţiaţi vor găsi simboluri adânci, puternice inflexiuni în cultura şi cultul mai tuturor popoarelor dispărute, din Orient până-n America Latină, din nordul vikingilor în sudul Olimpului. Onirincul este cheia întregii povestiri, pentru că e însuşi secretul accederi în lumile create pe care cititorul le va descoperi pas cu pas.
Stăpânul este o trilogie bazată pe magia unei lumii fantastice în care se nasc vrăjitori, personaje fantastice, de poveste şi mai presus de toate redescoperim zeii. Zeii ale căror poveşti s-au pierdut odată cu evoluţia popoarelor.
Personajele principale sunt conturate cu atenţie, fiecare având părţi bune şi rele. Ca orice roman fantasy şi-a creat intriga vorbind despre despre generalitatea dorinţei de putere şi lupta împotriva asupririi şi a nedreptăţii. Tematica este vastă, având în centru tema tradiţională a luptei dintre Bine şi Rău, o temă centrală a fantasy-ului. Lumea este formată de fapt din patru “lumi”: lumea vrăjitorilor, cea a fanteziei, lumea poveştilor şi lumea zeilor, fiecare cu specificul ei. Astfel, tramalii nu pot exista decât în lumea fanteziei, iar personaje legendare ca Hansel sau Pinocchio nu pot fi găsiţi în altă parte decât în lumea poveştilor.
Multitudinea de motive şi personaje mitologice (Anu, Zeus, Tenayuca) sunt îmbogăţite cu amintirea unor prezenţe din poveştile pentru copii precum: Albă-ca-Zăpada. Aceste elemente nu fac parte din literatura fantasy însă îşi găsesc locul cu uşurinţă trecând graniţele genului şi căpătând un accent puternic.
Acţiunea se desfăşoară însă pe alte planuri, fiind foarte alertă, fără să lase prea mult loc descrierii sau scenelor lente în care nimic important nu se petrece. Romanul abundă astfel de transgresiuni prin care se vrea doar cumunicarea momentelor importante.
Primul volum al trilogiei introduce cititorul în lumi necunoscute, fiecare având frumuseţea şi secretele ei. Celelalte două volume descoperă alte lumi însă subiectul se întinde şi spre personaje isorice, ca: Alexandru Cel Mare sau Regele Minos al Cretei. În volumul al doilea: „Seceta”, regele Minos joacă un rol important în aflarea unui secret existenţial, iar Alexandru Cel Mare le lasă personajelor diverse indicii pentru rezolvarea misterului.
Cel de-al doilea volum este scris cu mai multă grijă, descoperă noi rase şi noi personaje, dar şi readuce în şcenă personaje mai vechi. Dacă în primul volum cititorul se obişnuieşte cu tonul glumeţ al presonajului, cel de-al doilea volum capătă un ton mai sobru şi mai atent. Se simte evoluţia epică şi tăria construcţiei făcând lumea de „dincolo” să pară mult mai reală şi mai aproape de sufletul cititorului.
Ultimul volum, descrie începerea războiului şi starea de nelinişte în care sunt învăluite personajele. Nu se mai nasc alte lumi şi nici alte creaturi, aici se dă un război pe viaţă şi moarte. Volumul intitulat „Era cea nouă”, are menirea de-a adânci cititorul într-o istorie ce ar fi putu avea loc pe tărâmuri necunoscute, într-un război izbucnit dintr-un motiv întemeiat, într-o luptă permanentă dată chiar şi între personajele de aceiaşi parte a baricadei.
Trilogia are la bază ideea libărtăţii. Şi aici nu vorbesc doar de libertatea la liberă exprimare, libertatea ca fiecare să facă ceea ce îşi doreşte, mă refer în special la libertatea omului faţă de sine. La lupta cu demonul lăuntric care, de multe ori, este mai aprig decât orice duşman palpabil.
Citiţi trilogia „Stăpânul” şi veţi trăi sentimente contradictorii, vă veţi îndrăgosti, veţi lupta şi veţi muri odată cu personajele pe care le veţi îndrăgi iar în final veţi învăţa să vă apreciaţi.