În ultimii 15 ani, politica României s-a demonstrat a fi în favoarea integrării euro-atlantice a ţării. România a devenit membru NATO la 4 aprilie 2004 şi a semnat Tratatul de aderare la UE, un an mai târziu, la 25 aprilie 2005.
În continuare vom dezbate costurile şi beneficiile aderării României la UE. Având experienţa statelor care au devenit membre ale UE la 1 mai 2004, este dificil de argumentat acum dacă acest pas în politica României va fi un cost sau un beneficiu. Din punctul nostru de vedere, pe termen scurt, integrarea României pare a fi un cost major, însă pe termen lung, aceasta reprezintă, incontestabil, un beneficiu.
Prof. univ. dr. Florian Bonciu a identificat trei categorii de costuri ale aderării României la UE, în funcţie de cei care le suportă:
1. costuri publice, acoperite de la bugetul statului;
2. costuri private, acoperite de societăţile comerciale. Expertizele arată că aceste costuri vor fi în medie de 10 000 de EURO, variind în funcţie de mărimea firmelor şi a nivelului lor de adaptare la normele europene; şi
3. costuri individuale, acoperite de cetăţeni.
Costurile aderării României la UE sunt determinate, în principal, de:
1. deteriorarea balanţei comerciale datorită necorelării intrărilor de capital cu oferta bunurilor şi serviciilor existente pe piaţa românească;
2. scăderea relativă a competitivităţii firmelor româneşti ca urmare a cheltuielilor pe care acestea trebuie să le efectuieze pentru a se alinia la standardele cerute de piaţa europeană;
3. creşterea costurilor produselor agricole ce decurge tot din necesitatea implementării unor standarde noi;
4. autorităţile se vor confrunta cu necesitatea acoperirii costurilor de cofinanţare cerute de programele de asistenţă comunitară, costuri ce reprezintă 25-40% din bugetul proiectelor;
5. participarea României la bugetul comunitar în perioada 2007-2010 va fi de circa 5,6 miliarde EURO, sumă la care se vor adauga alte chetuieli legate de infrastructură şi protecţia mediului (circa 10-11 miliarde EURO).
În ciuda costurilor menţionate, beneficiile integrării României în UE au început a se reflecta deja în economia naţională:
1. România accede la o zona de stabilitate şi creştere economică pe termen lung. Deşi UE este caracterizată de creşteri economice mai mici decât cele ale Chinei, SUA şi Japoniei, totuşi este o zonă cu potenţial şi resurse de competitivitate ce nu pot fi contestate;
2. intrările de capital străin în România se majorează drept urmare a creşterii încrederii investitorilor străini într-o tară care aplică regulile de funcţionare ale Spaţiului Unic European, reguli familiare şi predictibile;
3. producătorii români vor avea acces liber la Piaţa Unică Europeană, cu reale şanse de success dacă avem în vedere costurile competitive ale multor producători români;
4. circulaţia liberă a persoanelor cu cetăţenie română în Europa se va face pe o scară şi mai largă după aderare, în ciuda faptului că liberalizarea deplină se va produce după circa 7 ani de la momentul aderării;
5. accesul la educaţie, informare şi oportunităţi economice va creşte pentru o mare parte a populaţiei României;
6. intratile de la bugetul comunitar în perioada 2007-2010 se vor ridica la 8,9 miliarde EURO, fiind dirijate mai ales către agricultură şi dezvoltare rurală.
Punând în balanţă costurile şi beneficiile integrării României, dorim să atragem atenţia în primul rând asupra faptului că intrările de la bugetul european vor fi de 8,9 miliarde, iar ieşirile vor fi de circa 17 miliarde EURO (5,6 miliarde – contribuţia la bugetul european şi 10-11 miliarde – cheltuieli referitoare la infrastructură şi protecţia mediului). În plus, intrările au caracter de potenţialitate (asigrarea cofinanţării şi a scrierii de proiecte conform procedurilor europene), pe când ieşirile sunt certe.
Aceste costuri nu sunt specifice României; ele au fost considerate şi pentru celelate state care au aderat la UE la 1 mai 2004.
Se pare că, asa cum am afirmat deja, costurile actuale ale integrării sunt mult mai mari decât beneficiile. Oricum, aceşti indicatori reprezintă situaţia României pe termen scurt. Este clar că, pe termen lung, rezultatele vor fi positive. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că fără presiunea aderării, asezarea economiei şi politicii României pe baze obiective şi transparente ar fi durat mult mai mult timp şi ar fi determinat costuri mult mai mari.
Atunci nu ne ramane decat sa multumim Europei Occidentale pentru binefaceri dupa ce vom muri. De judecat ne vom judeca la Judecata de Apoi cand ei vor integra NATO in rai.