Sunt omul lacrimii

Sunt omul lacrimii si-al ploii
in mana mea adun inele
si plang cu ochiul diminetii
mestecenii cazuti din stele

Sunt om de ceata si de ploaie
strang pasii tuturor in mine
strang crengile care se-ndoaie
si strang semintele straine

imi port pe umeri luna noua
si inca-o luna de secure
si stau cu lunile-amandoua
pe culmi de dealuri si-n padure

va fi un arbor sa mai creasca
si va mai fi in cer o pata
va fi o floare sa-nfloreasca
si va mai fi un plans de fata

Atata e ce se mai poate…
purtandu-si linistea stelara
in pasii mei se-aduna toate
cuvintele ce-au plans afara

Sunt omul lacrimii si-al cetii
in mana mea adun furtuna
si plang in ochiul diminetii
mestecenii cazuti si luna

sanja-adriana