Una din primele notiuni invatate in armata a fost aceea de “sectoare”. Exista si comanda zbierata de ofiteri “Pluton, pe sectoare, fuga mars!”. Ah, sectoarele, dragele de ele! Adica acele zone din incinta cladirii pe care trebuia sa le spalam si curatam luna in fiecare dimineata: dormitorul, WC-urile, spalatoarele si casa scarilor. Cite o grupa de 6 insi la fiecare, ce-am mai vaxuit la pardoseala. Ba dupa un timp cazusem in extrema ailalta, ne luam la intrecere intre noi, care sectoare luceau mai tare! Unul a mers pina intr-acolo incit a racait cu baioneta emailul de la WC (de tip turcesc) de l-a facut alb-imaculat! Inutil sa mai adaug ca, dupa aia, a fost coada la WC-ul ala! …..Cam o saptamina.
O data pe saptamina trebuia sa facem de serviciu la bucatarie, adica sa fim “veselari” (de la vesėla). Ce de munti de cartofi si de ceapa am mai curatat! Cum serveam in farfurii? Simplu, eram 2 insi care apucam un fel de lighean din aluminiu (ii ziceam “oval”) il umpleam cu ciorba si apoi printre mese cu polonicul! Circul incepea dupa fiecare masa cind trebuia sa curatam mesele, sa spalam vesela, sa facem curat si sa ducem resturile la grajdurile cu porci! Luam o ora pauza si apoi totul de la capat pentru masa urmatoare! Ne sculam de la 4 dimineata (ca sa fie micul dejun gata la 6) si mai veneam la 12 noaptea, morti de oboseala si ne strecuram in pat in timp ce restul trupei dormea ca bustenii intr-un depozit de cherestea! Singura “sfaraiala” era ca scapasem de instructie pe ziua aia.
Tot o data pe saptamina, faceam de garda pe unitate, o activitate trambitata ca fiind “singura actiune de razboi pe timp de pace”! E adevarat, aveam munitie reala iar ofiterii trebuiau sa ne ridice “spiritul”, povestindu-ne tot felul de istorii cu spioni rai, care se fofilau noaptea, printre tenebre. Evident ca nimeni nu credea o iota. Cel mai naspa era ciclul de 3 ore in post cu arma, 3 ore veghe si 3 ore somn. Somnul era un chin fiindca dormitorul nu avea paturi suficiente, nu incapeam toti decit daca dormeam cite 2 in pat! Dupa un timp ne-am invatat cu toate, inclusiv cu pernele slinoase.
Imi aduc aminte ce groaza mi-a fost primele 3 garzi, nimerisem la coltul vestic al unitatii, linga padure. Ce mai vuia aerul printre copaci si, nu stiu cum, dar mi se parea ca zaresc tot felul de umbre chircite sau doi ochi licarind in departare. Ce drag am prins de AKM-ul meu atunci. Ce-l mai stringeam la pieptu-mi de otel.
Odata, intr-o noapte calma, aud crengi trosnind sub pasi la 10 metri de mine! Cu inima cit un purice si stomacul punga, smulg arma de la umar si urlu somatia standard: “STAI!” (din cauza emotiei, nu mi-a “iesit” acel urlet de tunet distrugator …ci mai degraba un schelalait amarit)…. Trosnetul se opreste ….apoi se apropie…. si juuup! O umbra se desprinde din intunericul inform oprindu-se pe cararea din afara gardului de sarma. O caprioara ma masura calma, cu un aer princiar! Uf, ce spaima am tras. Tot mai bine era “la drapel”!
Dar au fost si momente hazlii. Imi amintesc unul care i-a placut mult fiicei mele si ma tot punea sa-l povestesc mereu. Eram de paza la Depozitul de Munitie in tinuta lejera, era inceput de vara, cald, mai aveam o ora si ieseam din garda. Ma distram privind sopirle verde-maronii serpuind printre tufele de pe marginea potecii. La un moment dat chiar am prins una care s-a aventurat prea aproape. Si cum ii admiram eu inrudirea cu dinosaurii extincti, ce vad? Doi ofiteri aparusera pe neasteptate si se indreptau spre mine! Primul gind a fost sa arunc sopirla ca sa dau onorul cu prezentarea armei. Dar apoi mi-am zis “da’ de ce?” si am mutat sopirla usurel in mina stinga pe care am tinut-o ferita, mai la spate. Cu arma la umar si mina dreapta pe cureaua armei, am salutat ofiterii care abia m-au bagat in seama. Azi ma imaginez cit de caraghios puteam sa arat atunci. In fata, cu onorul la superiori. In spate, sopirla atarnind cu picioarele raschirate!….
Un episod despre fudulia tinerilor ofiteri. Intr-o noapte, locotenentul Rosu, comandantul plutonului 2, ii casuna sa faca o inspectie pe la miezul noptii. Il scoala pe un soldat la doua paturi mai incolo si-i ordona sa-si refaca hainele de pe bancuta. Zis si facut, omul se conformeaza, vine ofiterul iar ….nu e bine, dunga nu era ca la carte! Asa ca l-a mai pus o data. Asta si le mai face odata, dupa care se culca la loc. Vine lt. Rosu, si cind il vede pe soldat sforaind i se pune pata! Il zgaltaie de umar “scoala-te, ba, n-auzi”, asta face pe somnorosul si daca vede ca n-o scoate la capat, trage pistolul din toc si i-l tintueste astuia intre ochi! “Misca sus, bai!” Soldatul, inlemnit, se ridica intr-o miscare la ralanti. Noi astilalti ne holbam ca curca-n lemne, incercind sa intelegem. Ofiterul, sub povara privirilor noastre incerca sa nu se piarda cu firea si incepe sa indrepte pistolul catre noi restul “hai, sus si tu…si tu …toata lumea, echiparea in 5 minute si adunarea pe platou”!! Ne echipam in fine, trec 15 minute, ofiterul nu mai apare! Deja eram ambarzotati toti, ne incolonam noi frumos si ne postam in fata la OSR (ofiter de servici pe regiment). Cind ne vede OSR-ul (un maior de la trupa) sa-i cada fata! Abia am apucat noi sa deschidem gura ca maiorul a inceput sa zbiere:
– Ce-i asta, rebeliune? Nu ascultati ordinele superiorului?…
– Noi vrem sa raportam ….
– Gura! Curtea Martiala va maninca pe toti…
Deja o bagasem pe mineca iar SSC-ul nostru incepuse sa plinga:
– Dom’ maior, va rugam sa ne iertati….n-am stiut!!
Maiorul continua imperturbabil:
– Ia liniste! Sergent, ia-le numele si subunitatea! Auzi, neexecutarea ordinului! Lasa ca ….
– Dar nu cu pistolul, a rabufnit unul dintre noi
– …. va invat eu minte….CUUM?…. CE PISTOL? a facut maiorul ochii mari
Ei, pina la urma, n-am ajuns la Curtea Martiala. S-au linistit toti. Doar lt.Rosu a fost mutat la un pluton de trupa regulata. A invatat sa nu se mai grozaveasca cu teristii fiindca face rau la cariera…. unii dintre ei avind “pile” mari la Divizie! Vorba lui Pristanda: “Curat constitutional, da’ umflati-l”!
va urma