ACUM.TV

Monument, Boston

Scriitorul Leonard Oprea, cunoscut dizident anticomunist in timpul regimului Ceausescu, ne invita la o reflectie pe tema Holocaustului. Incepand de astazi si pana in jurul datei de 9 Octombrie, Ziua Comemorarii Holocaustului in Romania, publicatia electronica saptamanala ACUM va gazdui materiale avand aceasta tematica (S.N.Maier)
***
Cunosc Raul.
Si, trebuie sa va spun o poveste…
A fost odata ca niciodata…Hitler, Stalin… Apoi, “9-11”…
***
In Boston exista un monument inchinat Holocaustului.
Straniu monument.
Sint sase turnuri de veghe, rectangulare, din sticla transparenta. Cerul se uneste mereu cu ele si de jur imprejur sint oameni vii… Umbla, se agita, vorbesc… ii vezi aievea. Sint liberi.
Sint sase capele de aducere aminte si ruga: Auschwitz-Birkenau, Belzec, Chelmno, Majdanek-Lublin, Sobibor si Treblinka. Cele sase lagare de exterminare naziste din Polonia… Citesti aceste sinistre amintiri pe fiecare prag…
Si calci – peste. Cu fior.
Capelele acestea stranii sint ca niste porti… Dintr-una intr-alta… Abia pasesti…Deasupra cerul. De jur imprejur oamenii vii. Si liberi.
La intrare, in stinga ta, pe partea inimii e o placa de marmura neagra. Cu litere albe sapate, adincite in ea… pe scurt, sec si la obiect – definita nazismului si istoria nazismului. 1933 – 1945 , 12 ani ? Sau dincolo de timp masurabil ?
Inlauntrul fiecarei capele pasesti pe un gratar metalic din care se inalta un abur alburiu, cald… Mereu.
Pe peretii exteriori – numere. Pe sticla. Milioane de numere. Milioane de evrei si odata cu ei altii mii si mii, slavi, preoti catolici, tigani… Exterminati. In aceste lagare. Nu altundeva. Nu. Citesti numere – nu nume. Numere pina la cer inaltind scari de durere.
Pe puntile de piatra dintre capele, de o parte si de alta a lor, daca nu esti atent poti calca pe acele doua-trei propozitii durate in piatra
ce-ti vorbesc despre cei 5 sute de mii de copii evrei ucisi : acolo.
Dar si despre Puterile lumii atunci, inca din 1942 stiind despre Holocaust. Insa refuzind sa vada, sa auda… Precum si despre tot ce a insemnat jerta unor evrei – putini si neajutorati – luptind atunci, in lagare, impotriva calailor nazisti.
Precum si despre cumplita indiferenta a majoritatii… Daca nu esti atent pasesti pe singe , pe eroi si pe gropi comune imense…
In interiorul fiecarei capele, pe sticla transparenta poti citi povesti.
Trei dintre ele suna cam asa:
“ Intr-o dimineata, in curtea lagarului, linga baraca noastra, am gasit o boaba de zmeura. Am ascuns-o in buzunar. Seara am pus-o pe o frunza si am impartit-o cu prietena mea, cu mare grija si teama ascunzindu-ne in spalator. Va puteti inchipui o lume in care tot ce ai este doar o boaba de zmeura pe care o imparti cu prietenul tau… pe ascuns ? ” ( Marturia unei supravietuitoare )

Sau: “ Dupa ce am fost eliberati din lagar, am fost martor la deschiderea uneia dintre gropile comune ale lagarului. Intre zecile de cadavre i-am putut recunoaste si pe toti membrii familiei mele.” ( Marturia unui supravietuitor )

Ori: “ In curtea lagarului, deodata , am zarit ceva negru si lucitor. Parea o piatra, dar era altceva. Am luat acel obiect si l-am pipait… Era dur si l-am simit oarecum ciudat. Doamne, mi-a spus brusc, este o bucata de os…
Atit ramine dintr-un om… Doamne ?!
A doua zi am ales un loc ferit si cu iarba si am ingropat acea ramasita dintr-un om. “ ( Marturia unui soldat american )

La iesire – in dreapta ta, o alta placa de marmura… neagra.
Citesti confesiunea unui pastor protestant care, in 1933 fusese anti-semit convins. Iar mai apoi I-a multumit Lui Dumnezeu ca a scapat cu viata dintr-un lagar de concentrare nazist… Omul isi marturiseste rusinea. Vesnica. Intru iertare.

Pasesti pe gratarele metalice din-launtrul fiecarei capele. Un abur alburiu si cald se inalta necontenit. Miroase a cadavru ars ? Sau mi se pare… ?
De multe ori am fost aici.
In aceste capele de ruga si aducere-aminte.
De aducere-aminte si neuitare prin ruga. Dar parca niciodata nu a fost ca astazi. Caci nu mai am singe in vine. Nici carne pe oase. Iar lacrimile se uscasera de mult, de mult.
Ca un schelet m-am simtit. Stiti cum e sa te simti un schelet? Intr-o groapa comuna ?
***
Cunosc Raul.
Aceasta este povestea mea despre Holocaust.
Cind veti trece prin Boston, va rog amintiti-va povestea asta care, ca si mine, sta marturie impotriva oricarui genocid nascut si ingrijit de nazisti, comunisti ori de terorismul islamic sau de alt fel, ce bintuie acest inceput de secol 21.

Din nefericire, nu istoria se repeta – noi sintem cei care repeta istoria.
( Copyright – Leonard Oprea, August 12, 2005, Boston )

Acest articol a fost publicat sâmbătă, 17 septembrie 2005 la rubrica Marturii.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.