Cel mai uşor mod de aţi strica vederea, este – după părerea mea – cititul…, dar nu orice „citit”, ci unul cu totul şi cu totul special…
Te duci la orice chioşc de ziare şi, cumperi ca de obicei publicaţiile tale preferate. Unele frumos colorate, altele alb-negru, apoi te aşezi confortabil în fotoliul tău de acasă şi le răsfoieşti cu interes.
O revistă! Frumoasă, articole interesante, scrisul clar, destul de mare pentru a nu-ţi mai pune ochelarii şi, zâmbeşti satisfăcut că vederea este – încă bună – şi, de această dată nu ai avut nevoie de „înaintaşi” pentru a descifra cuvintele. Treci la a doua publicaţie, la un… ziar şi, constaţi că, de această dată, îţi trebuiesc ochelarii sau „înaintaşii”, cum îi numeşte mama.
Îl iei de pe masă şi „devorezi” ştirile de senzaţie cu cea mai mare plăcere. După puţin timp de lecturare îţi simţi ochii obosiţi, dar mai ai ceva de citit. După un inevitabil moment de odihnă şi, cu ochii pe ultimul ziar, constaţi că nici ochelarii nu te mai pot ajuta.
Articolele sunt scrise cu litere extrem de mici, încât ajutorul unei lupe este imperios necesar. Şi îmi apare în gând bunicul şi, lupa ce a rămas o frumoasă amintire în suflet şi-n sertarul biroului meu. Îl văd pe el şi mă imaginez pe mine, la cei optzeci de ani ai lui citind presa vremurilor.
Da! Ar fi bine, ca atunci când cei care editează aceste ziare să se gândească la faptul că informaţia trebuie citită, că ochii noştri avizi de informaţie, obosesc şi se plictisesc de „micime”. Dar…, o idee îmi sare în ajutor. „Ochii minţii” se gândesc la o lupă ce ar putea fi vândută odată cu ziarul, ţinând cont că unele publicaţii sunt, chiar interesante. Dar ce să te faci cu acei bătrâni sau tineri care nu zăresc decât unele puncte pe pagina ziarului, un fel de limbaj „morse”, dar îşi doresc din tot sufletul să descifreze ce-i scris. Faptul că-i scris atât de mic se datorează – zic eu – încasării unui leu în plus pe respectiva suprafaţă sau, pentru a face economie de … hârtie!
Da, intr-adevar, acesta este unul dintre „miracolele” tranzitiei. Exista, intr-adevar, o presa adevarata, care este o adevarata putere in stat, dar in paralel cu aceasta exista si o falsa presa, care mai mult dezinformeaza decat informeaza. Problema grava este ca, vorba cuiva, si acest mod de a face presa „trebuie sa traiasca”, pentru ca altfel multi dintre cei care lucreaza in ea ar muri de foame.
Aici unde traiesc eu, se gasesc lentile fresnel de plastic de marimea unei carti de vizita cu care poti mari literele ziarului sau chiar sa-i dai foc la lumina soarelui daca nu-ti place si n-ai bricheta.
Am si eu una in portofel…
Sper ca informatia asta sa-ti fie la fel de utila cum mi-a fost mie cea din articolul tau cu care mi-am omorat timpul in ultimele minute…
(dupa putina chibzuiala m-am hotarat totusi sa nu-mi pun calculatorul pe foc si nici sa nu dau cu tastatura in ecran cum am vazut intr-un video clip!)