Cînd scriu aceste rînduri, se cunosc rezultatele sondajelor exit poll şi rezultate parţiale ale alegerilor preliminare din Germania, care confirmă tendinţele reliefate de cele dintîi. Prin urmare, o victorie la limită a CDU/CSU, care acumulează între 35,2 şi 35,5 procente. SPD-ul este situat la circa 34 procente. Un scor surprinzător de bun înregistrează liberalii, în jur de 10 procente, în vreme ce ecologiştii lui Joschka Fischer, cu circa 8,2% din voturi, se situează în urma comuniştilor reformaţi, care au aproape 8,5%. Nici un alt partid nu va depăşi pragul de 5 procente. De altfel, doar 4 procente au înregistrat toate laolaltă. Rezultatele sînt, fără discuţie, surprinzătoare, dacă ne gîndim că ultimul sondaj de opinie pre-electoral dădea un avans de 8,5 procente CDU-CSU faţă de SPD. De altfel, ambele partide sînt în scădere faţă de alegerile la termen din 2002, a SPD-ului fiind mai pronunţată. În schimb, toate partidele mici care vor intra în Parlament sînt în creştere faţă de aceleaşi alegeri. La o primă estimare, pare limpede că Liberalii (FDP) au luat voturi de la CDU/CSU, deci de la electoratul de dreapta căruia i-a fost dificil să voteze pentru o femeie cancelar şi încă una originară de Germania de Est, în vreme ce partidul lui Lafontaine, „fugar” din SPD, a luat voturi de la partidul părăsit.
Presa germană, internaţională şi chiar cea românească, care tocmai s-a instalat pe internet, ajunge la concluzii destul de sumbre privind alcătuirea viitoarei guvernări germane. „Victoria la limită”, „Angela, învingătoarea învinsă”, „Jumătate de victorie pentru Merkel” ş.a.m.d. În fond, lidera CDU/CSU, în afara unei minuni, care ar însemna aducerea la un loc cu propria grupare a Verzilor şi Liberalilor, deci un total de 52-53 procente, nu mai are decît soluţia „Marii Coaliţii”, deci a guvernării împreuună cu principalii rivali. Această soluţie a fost, de altfel, respinsă de ambele grupări în perioada pre-electorală, iar dacă ne gîndim la cele două proiecte de reformă, ar însemna, de fapt, să introduci două săbii în aceeaşi teacă. De cealaltă parte, cancelarul Schroeder are mai multe opţiuni. SPD a mai guvernat cu ecologiştii, iar în anii şaptezeci-optzeci, şi cu liberalii. Ar ieşi o majoritate mai fragilă decît cea pe care ar putea-o obţine adversarii, dar mai puţin exotică şi mai stabilă. Partidul lui Lafontaine, considerat foarte aproape de extrema stîngă, nu este luat în calcul de nimeni. Nu trebuie omis faptul că, în Noile Landuri (Germania de Est), acest partid a obţinut 25% din voturi! Ceea ce înseamnă că unificarea profundă a Germaniei pare să nu se fi produs, în ciuda uriaşelor eforturi economic-financiare făcute pentru înlăturarea subdezvoltării moştenite de la comunism.
Desigur, rezultatele finale ale alegerilor – la Dresda, de pildă, din cauza decesului unui candidat, se va vota la începutul lui octombrie – vor putea schimba scorurile partidelor, dar nu fundamental, tendinţele sînt cele suprinse deja de exit poll-uri şi de numărătorile parţiale. Este, deci, foarte posibil ca, deşi cîştigătoare a alegerilor, Angela Merkel să nu fie şi viitorul cancelar. Este interesant şi faptul că, deşi venind dinspre Est, ea a cîştigat în Vest!
Prin urmare, iată, Germania a votat – dar prost! Poate mai prost decît am votat noi toamna trecută! A votat ca şi cum ar fi fost înspăimîntată şi de reformele propuse de dreapta, dar şi de reformele pe care, pe ultima sută de metri, le-a propus stînga cancelarului Schroeder. Germaniei i-a fost teamă şi de schimbarea politică, şi de status quo, şi de eventuala noutate politică. Iar în Noile Landuri, nostalgia ossi bîntuie cel puţin un sfert din populaţia cu drept de vot! Cum se va ieşi din situaţie? Aproape imposibil de estimat acum, la cald. Este posibil orice. Alianţe contra naturii, „Mare Coaliţie”, chiar noi alegeri anticipate! Doar o majoritate stabilă şi unitară nu! Mai prost chiar nu se putea!
