Cand am pasit pentru prima data pragul scolii, nu visam ce ma asteapta. Poate ca a fost mai bine asa. Macar nu a disparut factorul-surpriza. De la revolutie incoace, cum au trecut anii, s-au schimbat guvernarile, ministrii, dar scolile au ramas la fel. In aceeasi stare deplorabila…Situatia e destul de amara. Cu toate ca noul ministru incearca sa mai schimbe putin lucrurile, nu se intrevad rezultate notabile. A venit, a incercat sa schimbe cate ceva si a plecat. Pentru ca nu are rost sa fim naivi si sa credem ca d-l Mircea Miclea va rezista mai mult decat predecesorii sai. Partea ciudata e ca acum, dupa ce a plecat de la guvernare, Ecaterina Andronescu are multe solutii pentru problemele pe care a uitat, probabil datorita grabei, sa le resolve. La nivel national, sistemul de invatamant sufera de un sindrom greu de definit. La ministru nou, denumire noua a ministerului-vezi cazul Andrei Marga si schimbarile prin care a trecut Ministerul Educatiei si Cercetarii- si tentative nereusite de reforma. La o trecere in revista a ultimilor ani de scoala constat ca s-au schimbat lucrurile de la un an la altul. Cand am terminat clasa a –VIII-a am sustinut examenul de capacitate (care acum a devenit Test National), am dat si admitere sa intru la liceu. In anii urmatori nu s-a mai sustinut examen de admitere iar elevii au intrat la liceu selectati de calculator. Cand am terminat liceul, am dat bacalaureatul si examen de admitere la facultate. Acum la majoritatea facultatilor se intra pe baza de dosar. Si astea sunt doar cateva exemple ale incercarilor, majoritatea fara rezultat, de a reforma sistemul de invatamant.
Acum iubitul nostru ministru a gasit o alta modalitate de a ne ocupa timpul liber si a incerca sa-si justifice salariul de ministru. Asa-zisul contract pe care parintii trebuie sa il incheie cu scoala, contract ce prevede ca elevul sa aiba o tinuta decenta in incinta liceului. Teoretic, aceasta idee suna bine. Dar punerea ei in practica va fi dificil de realizat. De ce? Pentru ca e foarte greu sa incerci sa impui ceva unui adolescent aflat la pubertate, in plina criza de identitate. Scoala ar trebui sa reprezinte un suport cel putin moral pentru acei care incearca sa isi (re)gaseasca identitatea. Si elevii nu se dovedesc foarte receptivi la formulari de genul “Nu faceti cutare sau cutare lucru!”. Psihologii au dovedit ca e foarte greu sa lucrezi cu psihicul unui adolescent. Aceasta metoda de a schimba mentalitatea ar trebui aplicata in clasele mai mici. Daca s-ar incerca modelarea copiilor inca din clasele primare, efectele ar fi mult mai puternice si la fel de vizibile.
Cei mai nemultumiti de actuala reforma a invatamantului sunt parintii. Pentru ca e imposibil sa verifice daca dimineata, in drum spre scoala, copiii lor nu isi schimba garderoba si nu imbraca acele articole vestimentare indecente. “Raul” trebuie inlaturat de la radacina. Daca ii taiem crengile, doar il vom ajuta sa se extinda mai mult. Gradinitele nu mai sunt ce au fost pe vremuri. Din lipsa de cadre calificate, ne lasam copiii in grija unor persoane care, uneori, provoaca mai mult rau decat bine.
As vrea sa imi cer scuze. Se pare ca singura constanta a ultimelor guvernari o reprezinta manifestarile profesorilor de la inceput de an. Nemultumiri cu duiumul, lipsa de fonduri, lipsa de cadre. Se pare ca exista un aspect ce nu s-a schimbat de atatia ani de zile. Problemele.
Nu exista unitate de constiinta nationala.Cineva actioneaza pentru dezbinarea si distrugerea romanilor.
Probabil ca radacina problemei este statutul scolii in societate: este scoala o favoare oferita copiilor sau o obligatie morala.
Eu consider ca pentru o societate care se respecta (cu timp, consideratie si bani), scoala este o obligatie morala, este o datorie a celor ce tin societatea astazi fata de cei ce vor tine societatea maine (inclusiv pe cei de azi cat vor mai fi).
In acest context, trebuie recunoscut dreptul societatii de maine la autodeterminare. Cine deci e indreptatit sa decida (democratic sau nu) tinuta sau uniforma scolara care e „decent” sa fie purtata in incinta scolara? – ministrul, profesorii sau purtatorii directii ai acestei tinute? Voi fi ei oare atat de ofensivi incat sa jigneasca privirilor cadrelor didactice? Se vor ofensa intre ei? – poate! In cazul asta ar trebui ghidati sa-si voteze democratic tinuta pe care o vor dori. Cu alte cuvinte asi fi in favoarea re-introducerii uniformei scolare, dar uniforma votata de fiecare colectiv scolar in parte. Astfel fiecare scoala va avea propia uniforma, si am increderea ca efectivul scolii luat ca un tot, va avea decenta sa voteze o uniforma acceptabila pentru toti. Sunt chiar in favoarea includerii profesorilor in acest act democratic. Alegerea uniformei va da un nou sens activitatilor din fiecare scoala si o noua mandrie propie fiecarui elev. Aduceti-va aminte de mandria elevilor din „Cismigiu and co.” de a-si respecta culorile scolii intiparite in timpul acela pe matricolele scolare. (Apropo: se mai poarta matricole in Romania?)
Cine nu stie istorie risca sa o repete. Dar daca ne mai amintim istorie, e oare pacat sa nu repetam ce-a fost bun candva?!