Multi naivi, ca si mine de altfel, au crezut ca odata ajunsi in vest si scapati de comunism si-au dobandit libertatea deplina.
Eroare! Ei au scapat numai de teroarea unui regim totalitar. Libertatea insa, este numai o notiune relativa, practic, ea nici nu exista. Cand cu ani in urma am sosit in “lumea libera”, m-am interesat despre libertatile si
drepturile pe care le am. Cineva mi-a explicat cu un zambet superior-ironic:
“La noi domnule, aveti toate drepturile si libertatile, totul este permis. In afara de ceea ce este interzis!”. Intr-adevar, cu cartile cu articole si paragrafe de legi care interzic diferite fapte si actiuni amenintand cu pedeapsa, poti umple o biblioteca intreaga. Libertatea noastra reala arata insa cu totul altfel. Incerc sa exemplific mai jos:
• Libertatea casnica. Iau o carte in mana si vreau sa ma tolanesc in fotoliu ca sa citesc. Nu se poate pentru ca in moment acolo doarme motanul si daca il deranjez (jigodia naibii!) incepe sa zbiere nevasta-mea si
sa ma acuze ca sunt inuman. Ca si cum pisica ar fi mai umana decat mine. Ma rog. Daca ma asez pe canapea mi se aduce aminte ca trebuie tunsa iarba in gradina. Esti liber sa citesti ce vrei, dar… Dau muzica la radio mai tare, aceeasi nevasta (de fapt nu am decat una), imi face observatie spunandu-mi ca vecinii ar putea reclama. Ai difuzoare puternice, poti asculta ce muzica vrei, dar…
• Libertatea de circulatie. Poti sa circuli cu masina ta peste tot si in orice directie. In afara strazilor si drumurilor care sunt interzise.
Masina ta are un motor performant (cam toate au astazi asa ceva), dar nu-l poti tura dupa dorinta pentru ca pe marginea strazii sunt semne de circulatie care limiteaza viteza. Un bun exemplu ar fi Franta care are niste autostrazi exceptionale, dar viteza este limitata la 130 km/h (pe timp ploios 110 km/h). Deci masina puternica este, gropi nu sunt, benzina e buna, dar ti-e frica sa calci pe acceleratie pentru a nu-ti pierde carnetul de conducere sau in cel mai fericit caz sa incasezi o amenda grasa.
• Libertatea de calatorie pe acest glob de lut. Este garantata, pasaportul il ai in buzunar trebuind sa fie reinoit numai o data la zece ani si nu trebuie sa ceri voie nimanui pentru a calatori. Dar, cand iti propui sa faci o excursie de la Niagara pana in Florida, incepi sa-ti numeri maruntisul din buzunar, si te hotaresti pentru Spania. E mai ieftin,
iti poti permite. Cu alte cuvinte este voie, dar nu se poate.
• Dreptul la munca. Este garantat tuturor. Dar nu e bine sa te pui in bete cu patronul (seful). Se aplica si aici principiul “Gura, ca-ti pierzi painea!”. La o femeie, mai ales daca e tanara, conducerea firmei se uita stramb: “ S-o avansam pe asta? E capabila, munceste bine, dar daca vine maine si ne spune ca e gravida? Sa luam mai bine un barbat chiar daca nu da acelasi randament”. Discriminare? Nu! Simplu calcul economic.
Exista inca o multime de exemple care demonstreaza limitarea libertatii si drepturilor personale, fie ca o face societatea in care traim, fie ca o facem noi insine in mod benevol. N-are rost s-o mai lungesc. O stie toata lumea. Acum o sa riposteze cineva cu argumentul ca acesta este
modul de convietuire intr-o societate civilizata. Si ar avea perfecta dreptate. Dupa cum am spus mai sus, libertatea nu este decat o notiune relativa. Numai Robinson Crusoe pe insula lui putea face aproape numai ce vrea (el ar fi vrut saracul sa plece acasa), iar Tarzan era si el obligat sa respecte legea junglei. Noi, cei care traim in societatea
moderna, trebuie sa ne punem tot felul de bariere in calea libertatii noastre individuale. Si cu cat cercul social din jurul nostru se largeste, cu atat mai mult suntem nevoiti sa tinem seama de cei care ne inconjoara si de respectarea drepturilor lor personale.
Si respectand drepturile celor de langa noi, ne vedem obligati sa punem zilnic tot mai multe bariere in calea libertatii noastre individuale.
Si acesta nu e un paradox.
Si cum de atata amar de ani, nimeni nu are nici o idee cum ar putea fi rezolvata aceasta dilema a civilizatiei noastre, ne-am obisnuit sa consideram societatea democratica in care traim drept cel mai bun sistem de convietuire din lume.
Chiar asa sa fie?
Nivelul faptelor analizate nu-mi permite abordarea ceruta de dumneavoastra in finalul textului. Libertatea nu mi se pare o valoare autonoma ci una relativa la cele trei valori clasice ale umanitatii. Cea mai buna atitudine fata cu acesta problema este sa descoperi Necesitatea naturala, sociala, spirituala si sa te conformezi ei. Aceasta este toata libertatea pe care o putem castiga si ma tem ca nu va fi putina.