dincolo de noi
acordurile unui cîntec abia desluşit
fragmentare malignă
între ceva şi altceva
cu amintirea unui ecou de marş funebru
pe umerii unui alter ego opalescent
încarcerat în culpabilitatea
moştenită a unei vieţi anterioare

e mai mult decît pot să duc – urlam
nu mai vreau
şi n-am să accept
nu-mi vei pătrunde dincolo
de sufletul cel de toate zilele
lighioană senzuală cu nume de ispită

priveşte

dincolo

dimineţile altora se deşteaptă
încrustate într-un bob de cafea
şi zîmbetul tîmp al ursuleţului de pluş

dar mie

îmi înfloresc palmele magnolii
cu mănuşi de oţel

şi nici o trecere nu mă mai poate cuprinde.