Corăbierul neştiutor de înot
– pinul se îngroapă în propria-i neclintire,

doar el veghează,
ceilalţi arbori s-au retras
în cohorte brune toamna.

Ce sibilă
l-a ţintuit mereu tânăr,
departe de unduire ?
Altădată îi era dat s-o întâlnească
până-n zori,

tot iubind marea
firele de sare îl vor orbi curând.