Toti oamenii, cu un bagaj acceptabil de cunostinte generale, au auzit de Heinrich Schliemann. Multi ii cunosc biografia si stiu ca este unul dintre cei care au pus bazele arheologiei ca stiinta. El a verificat in practica epopeile homerice, dovedind existenta legendarelor cetati Troia si Micene. Se poate afirma ca avem de-a face cu o viziune geniala.
Dar…..
In ceea ce priveste viziunea sa in realitatea legendei, e de discutat. Tinarul Schliemann avea un cult pentru Homer si Iliada. Admiratia lui era atit de mare, incit nici nu-si punea problema ca poate gresi. A incercat ( cu ajutorul propriei averi) pina a reusit sa identifice orasele in discutie.
Este asta dovada unei minti geniale, sau a fanatismului? A unei idei fixe? Si a posibilitatilor pe care averea (pusa in slujba unui scop nobil) ti le ofera?
De remarcat ca 100 de ani mai devreme, un alt adolescent scria acasa, in Corsica, de pe bancile scolii militare: „Cu spada linga mine si cu Homer in buzunar…” (Cred ca l-ati recunoscut pe tinarul Napoleon Bonaparte).
(Acum e greu de imaginat, dar in sec.XVIII-XIX, poetii erau cititi de tineri si reuseau sa forjeze caractere. Poetii antichitatii ocupau locul de onoare. Au urmat romanele de aventuri, foiletoanele, benzile desenate, cinematograful. Omenirea nu a mai avut un Napoleon sau Schliemann, dar a avut un F.D.R., Eisenhower, Trump sau Gates -Bill sau Robert, care doriti-. Iar INTERNET-ul forjeaza azi noi personalitati, noi caractere.)
In ceea ce priveste tehnica sapaturii, nu se poate discuta. Schliemann a gresit.
Sa facem citeva precizari in legatura cu Troia, pentru a intelege afirmatiile.
Cronologie
Orasul Troia a fost infiintat, cindva, prin 2800 i.d.Hr. A cunoscut mai multe distrugeri. Datorate cutremurelor sau incendiilor (cuceriri). Fiecarei perioada de activitate ii corespunde un strat de depuneri arheologice (I, II, III….VII…). Uneori, acelasi strat are mai multe etape de locuire (orizonturi). (De exemplu: startul VII, orizontul a si orizontul b, cu doua suborizonturi b1 si b2.)
Nivelul (stratul) Troia II isi incheie activitatea printr-un strat foarte gros de arsura (taciuni, cenusa). Acest nivel a fost identificat de Scliemann cu nivelul „homeric”. Mai ales ca s-a descopeerit si un frumos si bogat tezaur de aur, pe care i l-a atribuit lui Priam. Numai ca Troia II isi inceteaza activitatea pe la 2200-2100 i.d.Hr.
Troia homerica este nivelul VII b2. Care este si ea incendiata (putin dupa 1200 i.d.Hr., daca e sa credem datarile absolute ale istoricilor).
Nu se stie cu certitudine caracterul populatiei orasului.
Scoala olandeza de arheologie, impreuna cu arheologii turci, au identificat mai multe puncte (Istambul, varsarea fluviului Maritza) pre-Troia, in care exista si o ceramica ciudata, care nu are analogii in zona. (Sapaturile au fost desfasurate in anii ’80-’90 ai secolului trecut. Eu am vazut ilustratia in 1994, in deplasarea de documentare din Bulgaria -3 luni-.) Dupa fotografii si fara a fi specialist in neolitic-eneolitic, mie mi s-a parut ca este vorba de grupul Stoicani-Aldeni. (Un grup cultural ce ia nastere in zona de contact Cucuteni-Gumelnita, intre Buzau si Dunare.)
Gânditorul de la Hamangia
Trebuie verificat daca avem urme Stoicani-Aldeni in statiunile contemporaner din Bulgaria, desi nu este necesar . Grupul putea migra pe plute, pe calea apelor. (Cabotaj)
Nu trebuie sa va mire miscarea de populatie in epoca si zona.
Faimosul „Ginditor” (cu perchea lui, cu tot) apartine culturii neolitice Hamangia. (Botezata asa pentru ca primele descoperiri au fost facute pe teritoriul localitatii Hamangia, jud. Tulcea). Dar purtatorii acestei culturi, ca si cultura materiala, sunt originari din Anatolia. Ei au migrat pe tarmul vestic al Marii Negre, pina in Dobrogea. Nu au reusit sa treaca fluviul. In timp, au fost asimilati. Deci faimosul „Ginditor”, descoperit la Cernavoda, nu este caracteristic aborigenilor ci imigrantilor, in faza in care inca nu fusesera asimilati.
Tot acest fenomen se derula in neolitic, o perioada cu populatii sedentare. Nu este de mirare daca gasim un fenomen identic dar cu sens invers, la o mare diferenta de timp.
Eu am introdus observatia mea in literatura noastra de specialitate, dar colegii nu-s interesati de sapaturi in alte zone geografice si colaborari europene. Posibil si datorita lipsei de fonduri.
Troia în regiune
Ce e sigur cu Troia: nu e un oras hittit. Are relatii de prietenie (poate si rudenie) cu tracii est-balcanici si cu „amazoanele” nord-pontice. (Alianta circum pontica, interesata in comertul cu Anatolia.) In stratul Troia VII b2, s-au descoperit si fragmente ceramice apartinind culturilor Coslogeni (Dunarea de Jos, sec. XV(poate chiar XVI)-XII i.e.n.) si Babadag I (fatada estica a Balcanilor, pina in Dobrogea, Muntenia, sudul Moldovei, sec. XII-X i.e.n.).
Cel care avea sa puna nitica ordine in nebunia stratigrafica de la Troia a fost Dorpfeld. Arhitect obisnuit cu disciplina de santier (doar era neamt), l-a asistat pe Schliemann ca specialist la sapaturi. Dupa moartea acestuia, avea sa publice o lucrare in care-si corecteaza patronul. (Multi il considera partintele „stratigrafiei” in arheologie.)
Tabloul general va fi corectat de Carl Blegen (un american). In anii ’30, a sapat un tell aflat alaturi de Troia, refacind intreaga stratigrafie. Concluziile lui sunt utilizate si azi.
In concluzie:
Este bine ca oamenii bogati sa creada in ceva si sa urmareasca atingerea unor obiective nobile.
Asta da sens averii, amplifica potentele omenirii in cercetare (mai ales cercetarea academica, ce nu aduce profit imediat si direct). Amplifica misiunile oamneilor bogati, constienti de rolul lor fata de omenire.
Dar aceste cercetari trebuie facute de specialisti. Sponsorii ar trebui sa se limiteze la rolul de Maecenas.
Schliemann, are scuza ca pe vremea lui nu au existat arheologi consacrati. El a fost printre primii. Si ca orice pionier, fara puncte de reper, fara experienta, mai poate face si greseli.