Cuvintele din titlu ii apartin unui cersetor, considerat “veteran” printre cersetorii din Sannicolau Mare…
Desi e un orasel de provioncie cu o populatie de aproximativ 15.000 de locuitori, orasul meu natal a cunoscut o dezvoltare destul de rapida in ultimii ani. Printre fabrici, restaurante si alte localuri, s-a dezvoltat si afacerea de a fi “cersetor”. Credeam ca exista o “ierarhie” a cersetorilor doar in orasele mari. Se pare ca m-am inselat. Pe George l-am cunoscut in timp ce serveam o cafea cu prietenii la o terasa. E mic, slabut si poarta o caciula neagra, indiferent de vremea de afara.
Culoarea pielii e asemanatoare cu a mea, singurele diferente constand in petele de murdarie de pe fata. Are textul pregatit si in momentul in care ii dai atentie se indreapta catre tine, isi aranjeaza caciula, iti arunca o privire de catelus nevinovat se prezinta, apoi te intreaba daca nu ai niste bani marunti pe care ai putea sa i–i dai. Pana te scotocesti in buzunare, iti relateaza epopeea ce vrea sa il conscacre drept unul dintre oamenii importanti ai “meseriei’. In timp, poate va deveni un adevarat profesionist. E o adevarata campanie de “advertising”. Sunt si cersetori mai versati care fac adevarate studii de piata, sondeaza zona, verifica autenticitatea textelor si atrag noi potentiale “victime”.
Ceea ce mi-atras atentia nu a fost faptul ca, la o varsta asa de frageda, el e cersetor. Am vazut destule cazuri ce tind, sper dezamagirea mea, sa se multiplice. M-a frapat faptul ca George al nostru face naveta zilnic. Vine dintr-o localitate aflata la vreo 30 de kilometri de Sannicolau Mare. Se trezeste dis-de-dimineata, merge pe jos pana la gara si de acolo ia trenul ce il duce spre ‘locul” de munca. Ajuns in oras, se pregateste sufleteste pentru ziua ce urmeaza. La ora 16.00 isi paraseste teritoriul si se indreapta catre casa, cu agoniseala adunata dupa o zi de truda. Acasa mai are cinci frati mai mari decat el si o surioara in varsta de 4 ani. Mama, o femeie trecuta bine de prima tinerete, il intimpina in fata portii. Ii ia banii si face “socoata”. Azi a adunat plodul ei ceva bani. Trage o fuga pana la primul bar si isi cumpara niste bautura. Din aia ieftina, ca sa fie cat mai multa. Am intrebat-o de ce nu cumpara de mancare. Mi-a raspuns pe un ton pe cat de cinic, pe atat de trist: “Mancarea e scumpa!”. Asa ca a ales sa isi mai indulceasca putin traiul. Cu o sticla de vodca.
Din punct de vedere legal, ceea ce face mama cu fiul se numeste exploatare de minori. Nici faptul ca nu mai au tata, nici faptul ca traiesc intr-un sat uitat de lume nu ar trebui sa reprezinte motive destul de puternice pentru a incerca sa justificam actiunile mamei. Ceilalti frati sunt nepasatori si au ales si ei calea alcoolului. Poate ca cina de seara a acestei familii ar trebui sa se transforme intr-o intrunire a Alcoolicilor Anonimi. Autoritatile de la Asistenta Sociala ridica nestiutori din umeri. Au incercat sa faca unele lucruri pentru cei care nu au locuri de munca, dar acestia ori nu se prezinta la muncile in folosul comunitatii, ori se duc acasa si isi cheltuie ajutorul social mai repede decat pot eu sa accesez un site.
Primul lucru pe care ar trebui sa il faca cei in masura sa schimbe lucrurile e sa umble putin la mentalitatea romanului, sa incerce sa il faca sa fie mai activ. Sa ii schimbe starea de multumire intr-o stare in care dragul nostru roman, urmasul ciobanului mioritic, sa nu mai stea sa isi astepte soarta fatidica. Sa se ridice in picioare si sa puna si el “umarul” la evolutia lui ca persoana, in primul rand , si la evolutia micii noastre societati, in al doilea rand. Dar se pare ca suntem prea ocupati cu imbogatirea peste noapte, o alta gaselnita a romanului. Cand am putea sa facem si noi cate ceva pentru propria persoana. Nu pentru altii, ca deja s-ar putea spune ca traiesc intr-o lume utopica. De fapt, vorba unui prieten, traim in Romania, o tara a tuturor posibilitatilor… negative!
Mi se pare incredibil ca o mama sa-si cumpere vodca din banii cersiti de copilul ei.
Am auzit de tot felul de povesti dar asa ceva e incredibil.
În aceasta lume, în care s-a pierdut atât autocontrolul individului, cât si al guvernelor, nu mai este nimic de mirare. Legea Junglei si-a creat platforma cea mai sigura – FIECARE FACE CE VREA, UNDE VREA si CUM VREA. Nu ati auzit de parinti care-si trimit copiii minori sa practice prostitutia? Nu ati auzit de barbati casatoriti care-si trimit sotiile sa practice prostitutia si strip-tease s.a.m.d.? Nimic nu mai e de mirare, pentru ca TOTUL este posibil într-o lume DESLANTUITA, DESTRABALATA, FARA CONSTIINTA UMANA, CARE NU MAI RATIONEAZA, considerând ca LIBERTATEA, gresit înteleasa de o majoritate, ne da posibilitatea comiterii INFRACTIUNILOR de toate felurile. Legile sunt facute pentru ignoranti, iar aplicarea lor este în mâna autorilor, JUSTITIA pamânteana nemaifiind JUSTITIE, decât cea CEREASCA.
JUSTITIA IMANENTA ESTE CEA PE CARE AM TRAIT-O, O TRAIM SI O VOM MAI TRAI, ADICA CEA CARE ESTE APLICATA DE NATURA, DE PUTEREA DIVINA, ÎN CARE OAMENII NU MAI CRED, DECÂT ATUNCI CÂND APELE ACOPERA ORASE, CÂND PAMÂNTUL ARDE SI SE PRABUSESTE PESTE ASEZARI OMENESTI, DIN NEFERICIRE VICTIMILE OMENESTI NEVINOVATE CAD PRADA – RESPECTIV COPIII. Dar, dupa cum spuneau „stramosii” nostri, aceste calamitati naturale încearca sa ne trezeasca la realitate, însa OMUL nu întelege ca suntem ca FRUNZA PE APA si putem disparea într-o secunda.
Oare acesta sa fie într-adevar ÎNCEPUTUL SFÂRSITULUI, asa cum este prevazut în APOCALIPSA?