Definitia INTUITIEI, conform “Dictionnaire de la psychologie” – autor Norbert SILLAMY, Membre de la Société française de psychologie, mentioneaza urmatoarele: „Dupa constatarile C.G.JUNG (1875-1961) psihiatru, discipolul cel mai apropiat al lui Freud, acesta declara ca „este o functiune fundamentala a psihicului, gratie careia, în mod subit, un continut ne este prezentat, sub o forma definitiva, fara ca noi sa stim cum ea s-a constiuit. Aceasta capacitate nefiind egal distribuita printre indivizi, ea constituind o trasatura caracteristica a copilului si a epocii primitive, în care bineînteles sunt incluse si animalele. La adulti, unii sunt în mod particular intuitivi, gasindu-i în special printre scriitori, savanti, profesori, oameni politici, medici, avocati, dar si oameni obisnuiti din orice categorie de activitati. Numerosi cercetatori sau matematicieni, au subliniat rolul preponderent pe care-l joaca intuitia ca punct de plecare al descoperirilor sau inventiilor.
În domeniul psihologiei intuitia este esentiala, deoarece gratie ei, clinicianul poate fi transportat în inima subiectului putând obtine rapid ceea ce este unic si în consecinta neexprimabil”.
Nu sunt nici psiholog si cu atât mai mult savanta…dar m-a preocupat din scoala aceasta ramura a filozofiei – psihologia, si în continuare, în scopul gasirii unor explicatii a multiplelor fenomene psihice tulburatoare si turbulente pe care le întâlnim în mod pregnant în aceasta epoca, în mijlocul masselor, fara a specifica în mod absolut categoria sociala, psihicul facând parte din totalitatea fiintei umane, indiferent de rasa, culoare sau religie. Începând de la gradinita de copii pe care am frecventat-o între vârstele de 5-7 ani si apoi scoala primara, INTUITIA era elementul fundamental al pedagogului pentru cunoasterea copilului, facând parte din programa analitica a scolii. Timpul trecând, ajungând la vârsta memorabila pe care o port… deci o viata strabatuta, cu bune, cu rele, am ajuns la concluzia ca în majoritatea situatiilor m-am lasat „dirijata” de aceasta INTUITIE. Cred ca este si ereditar, tatal meu era un om intuitiv, dar sunt convinsa ca si învatamântul a jucat un rol foarte important si necesar.
Olivier ALEXIS, psiholog, considera ca “Intuitia este una din numeroasele capacitati umane. O putem ignora, sau o putem utiliza”. Altii spun ca “Omul nu este decât o fractiune din Dumnezeu”, SCHELLING spune ca “Intuitia intelectuala este un act transcendent, nedefinit”, sau Theodule RIBOT afirma ca “Intuitia în rapiditatea si dezvoltarea sa, poate asigura în mod relativ instinctual”.
Subiectul este grandios, dar ma opresc la câteva constatari, atât personale, cât si a celor care sunt preocupati fundamental de acest caracter psihic, ce se gaseste în fiecare individ rational sau nu, predominând inconstient în domeniul faunei. Oamenii însa, neexploatând decât o infima parte a posibilitatilor oferite de psihologia umana, altii pretinzând ca sunt „dirijati” de intuitie transformându-se în „clarvazatori” sau ca „un dar Divin îi dirijeaza” pe cei naivi, în aceasta categorie strecurându-se speculanti si profitori. Eu cred ca, datorita unui bun-simt, intuitia cuprinde o atitudine destul de globala, care nu spune nimic din mecanismele sale intime. Din punct de vedere etimologic, cuvântul latin “intuitio” desemneaza actiunea de a vedea o imagine într-o oglinda, “intuitus” având acelasi sens ca în lb.franceza „intuition”. Este vorba de „a vedea în interiorul sufletului”. Aceeasi structura etimologica se gaseste si în cuvântul german “einsicht”, precum si în lb.engleza “insight”.
În ISTORIA STIINTELOR, pe care o studiez în continuare, se gasesc numeroase exemple de descoperiri, aparute de „nicaieri” – efectiv datorita intuitiei. Printre multiplele exemple, citez numai pe DESCARTES cu axiomele geometriei analitice si pe KÉKULÉ referitor la “structura moleculei de benzen”. Intuitia rezulta din ceva inconstient care apartine spiritului, integrata în actul unic al numeroaselor operatiuni implicite, cum ar fi medicul care pune un diagnostic înainte de a expune dupa propria-i constiinta argumentele, apoi, flerul omului de afaceri. Henri Poincaré sublinia importanta acestui tip de intuitie, afirmând ca, citez: „A deduce înainte de a demonstra!” Tot el mai spunea ca – „Prin logica demonstram si prin intuitie inventam”.
Intuitia psihologica, demonstrata de Théodule RIBOT, afirma ca unii numesc aceasta drept „Intuitie participanta”, un tip particular de întelegere psihologica a celorlalti, diferita de cunoasterea stiintifica ce ne permite explicarea fenomenului. Henri BERGSON evoca faptul ca – „simpatia si antipatia negândite, demonstreaza o întrepatrundere posibila a constiintelor umane”. Deci fiecare dintre noi putem avea o parere, în functie de constatarile personale. În ceea ce ma priveste, pot afirma ca am câteva puncte de reper, dupa care îmi pot crea „imaginea” persoanei cu care am intrat în contact, acestea fiind urmatoarele: primordial caracterul compunerii unei scrisori, a unui articol, expresiile pe care le foloseste (nu e vorba de grafologie), ci de continut, imaginea fotografica sau televizata a persoanei, imaginea directa cu personajul întâlnit, ochii fiind „oglinda sufletului”, felul cum persoana îti întinde mâna. Poate vi se pare curios, dar e important felul cum o persoana închide usa, cum ni se adreseaza verbal sau în scris, la persoana treia sau ma „tutuieste” de la început, necunoscându-ma personal sau cu atât mai mult, chiar când ma cunoaste fizic, dar trebuie sa aiba în vedere genul, vârsta, pozitia ierahica… ar fi mai multe repere, dar ma opresc aici, personal constatând ca nu m-am înselat niciodata – pozitiv sau negativ.
Exista oameni hiperintuitivi care beneficiaza de o experienta extrasenzoriala recurenta de care este constient si care, ar putea mai bine ca altii sa utilizeze INTUITIA. Pot afirma cu constiinta împacata, ca în ceea ce ma priveste, datorita unei intuitii genetice, poate si studiilor, am avut multe situatii în viata, foarte importante, care ar fi putut avea repercusiuni grave asupra mea sau a familiei apropiate, sau în general a unor situatii de ordin social sau economic, considerând ca NUMAI DATORITA INTUITIEI spontane, am luat hotarâri categorice, rezultatele obtinute fiind BENEFICE. Din experienta de-o viata, sunt convinsa ca numai în urma unei presiuni psihice sau fizice de moment, INTUITIA poate juca un rol foarte important.
Medicii, avocatii, sefii de state, politicienii, analistii politici, politia, nu mai vorbesc de profesionistii din domeniul psihiatriei si psihologiei, acestia trebuind sa urmeze si cursuri speciale de PSIHOLOGIA INDIVIDULUI, dar nu întotdeauna sunt dotati si de la natura cu INTUITIE, ceea ce face ca de multe ori sa stabileasca un diagnostic gresit sau sa condamne un „banuit” pedofil, delapidator etc., aplicând Legea ad litteram, fara a INTUI ca persoana a comis o infractiune, în mod iresponsabil, dat fiind ca presupusul vinovat era de fapt un psihopat, alienat mintal, un iresponsabil de actele comise si în loc sa fie primordial tratat în clinici specializate, a fost aruncat în închisoare. Au fost descoperite dupa ani de zile atât în Statele Unite, cât si în Canada, cazuri în care oameni bolnavi psihic au facut detentie inutil, ei nefiind autorii faptelor, dar datorita unor condamnari aplicate superficial, si iresponsabil, în momentul interogarii, cei autorizati nefiind suficient pregatiti în domeniul psihanalizei, au aplicat condamnari, unele pe viata, altele chiar la moarte. Din fericire, multe din aceste cazuri au fost reconstituite si reevaluate, rezultatele fiind pozitive, anulându-se condamnarile anterioare si punerea indivizilor în libertate.
Fata de cele relatate, îmi permit sa adaug necesitatea faptului ca un sef de stat sa fie popular, deci sa cunoasca poporul la el acasa, pe strada, oriunde, omul de rând, cei care l-au ales, sa coboare în mijlocul lor, sa le întinda o mâna, sa le asculte necazurile si ideile venite cu adevarat din popor si nu numai a parlamentarilor, care sunt platiti greu si de multe ori inactivi, inumani, dar profitori… Îmi amintesc de regele Carol II al României (cu toate pacatele lui), al Reginei Maria si nu în cele din urma a regelui Mihai, i-am vazut pe strada, mergând “per pedes apostolorum”, la parazi în tribune, coborau, dadeau mâna cu muritorii de rând, le adresau cuvinte de duh… nimeni nu e perfect si fara pacat, poporul î-a iubit si respectat. “Grecii spun: iubeste-ma cu toate defectele pe care le am”.
Analizele politice pe care le fac unii observatori sunt foarte necesare, cu conditia sa existe o baza obiectiva a criticii, sa nu existe patima, sa evite expresiile defaimatoare si ireverentioase, în final – QUOD ERAT DEMONSTRANDUM, ET QUANTUM SATIS (Ceea ce trebuie demonstrat, si atât cât trebuie)
NUTRIMENTUM SPIRITUS (Hrana mintii) – Citind, învatând, instruindu-ne, oferim hrana mintii, astfel omenirea poate izbuti progresele de care au beneficiat si de care se vor bucura si generatiile viitoare, neexistând nici o limita a dezvoltarii spiritului omenesc.
(Originea expresiei mai sus enuntate, se gaseste în poemele lui OVIDIUS).