Acusica incepe si anul universitar. Un nou an, o noua sansa, aceleasi vechi probleme. Prin caminele studentesti cam bate vantul. Si datorita faptului ca studentii inca sunt pe meleagurile natale, dar si pentru ca se tot dau bani pentru reparatii si acesti bani dispar in fiecare an, intr-un mod la fel de sinistru cum au disparut dinozaurii.
Ministrul Mircea Miclea declara ca banii au fost alocati universitatilor si ca, de acum inainte, acestea raspund pentru neterminarea la timp a lucrarilor. Povesti de acest gen am auzit si in anii trecuti. Si tot nu s-a facut nimic. Cei care au cel mai mult de suferit sunt tot studentii. Acestia se reintorc in niste camere poate mai insalubre decat le-au lasat, zugraveala de pe pereti cade cu viteza luminii, iar geamurile sau usile se pierd pe undeva prin curtile paznicilor caminelor.
Programul unui student e destul de usor de incropit. Dimineata se trezeste la ora la care s-au trezit si vecinii de palier. Apoi urmeaza coada de la dusuri, o coada ce seamana prea mult cu cozile la paine de pe vremea de “trista” amintire. In cele din urma, dupa cateva ore, reusesti sa faci si un dus, ca doar nu poti sa te duci la facultate murdar. In timpul zilei, iti mai pierzi si tu timpul pe la cursuri. Adevarata aventura incepe seara, cand te reintorci la “locsorul’ tau si incerci sa iti odihnesti oasele atat de obosite de frecatul coatelor prin salile de curs.
Primul lucru de care te izbesti, la propriu, e ceata adunata in fata camerei pe care o imparti cu alti patru colocatari. La o tigara, la o vorba, sau doar de plictiseala, in fata usii stau vreo 10 persoane pregatite de atac. Aici intervine partea frumoasa. Daca esti sportiv si te pregatesti pentru Olimpiada de Slalom. Incerci sa gasesti o cale sa intri inauntru. Pana aici ai fost erou. In camera sunt aceeasi vecini de palier care au venit sa se uite si ei la un film. Doar nu era sa lase ziua sa treaca degeaba.
Incepi sa te intrebi daca nu cumva ai gresit camera. Nu!Hainele tale sunt aruncate pe jos: deci sigur e camera in care iti duci traiul. Eviti aglomeratia si reusesti sa te cateri in patul tau. Surpriza. Altcineva doarme in el. Incepi interogatoriul printre cei prezenti in camera, dar nu afli nimic. O fi vreun ratacit care s-a pierdut de restul turmei. Reusesti, in cele din urma, sa te schimbi, si ai vrea sa dormi putin. Ramai doar cu dorinta pentru ca patul e inca ocupat. Astepti pana se trezeste individul si il rogi sa isi schimbe domiciliul. Intins pe pat, ai impresia ca l-ai prins pe Dumnezeu de un picior.
De fapt, ziua doar incepe. In camera alaturata, un locatar isi serbeaza ziua de nastere. Pe paznic l-au mituit cu doua beri. Restul pana la 40 sunt in camera, aranjate frumos. Nici vorba de vreun control, politistii dorm prin post si ceilalti studenti sunt prea nervosi sa ia atitudine.
Asa ca Liviu Guta, Daniel@ sau Adi de Vito a.k.a Copilul Minune iti vor canta sa adormi mai repede sau pentru totdeauna. Oricum, nu ai cum sa scapi…
Nici vorba sa mai citesti ceva, nici macar nu te mai poti auzi gandind. Te salveaza gandul ca pe la 4-5 inceteaza muzica si poti sa dormi si tu. Dar iti aduci aminte ca maine o iei la capat. Si iti dai seama ca mai bine faceai naveta. Viata de camin nu e asa cum ti-o imaginai. De fapt, nici chiar imaginatia ta bogata nu era capabila sa perceapa asa ceva…
Bucura-te de timpul asta. Maine o sa termini facultatea si o sa ai un sef… Ba chiar o sa gandesti ca esti norocos…
Cred ca singura modalitate de a ma bucura de aceste momente este sa vad jumatatea plina a paharului. Ceea ce fac de atata timp deja. Mai am doi ani pana termin, cand sper eu ca voi deveni chiar eu seful cuiva…
Oricum, bine ati venit in echipa RLIV si la cat mai multe lucruri bune realizate impreuna.