E dimineaţă!
Ca de obicei, îmi beau cafeaua liniştită, verificându-mi căsuţa poştală electronică.
Nu vreau să fiu deranjată! Este momentul cel mai liniştit al zilei şi vreau – întotdeauna – să-l savurez. Copiii încă dorm, (cel mare este în vacanţă) şi mă gândesc că nu ar fi rău ca această lună să iau şi eu o mică vacanţă, având în vedere că tocmai am trecut de proaspăta sesiune cu brio.
Şi încep a-mi face calcule. Mai întâi datoriile, apoi restul şi îmi fac un bilanţ. Realizez că îmi permit o mică incursiune până la ” oma”- bunica din Germania. Acolo, puii mei s-au simţit întotdeauna bine. Mai e şi parcul de distracţii cu zecile de atracţii ce-ţi încântă ochiul de matur, ce să mai spunem de un copil…
… Şi uite aşa, într-o frumoasă zi de duminică, toţi ne aflam în parcul de distracţii Geiselwind din Bayern.
Aici, intrarea se face individual, până la un grup de 15 persoane. Fiecare copil ce nu a depăşit 1,10m, intră gratuit, urmând ca ceilalţi să plătească o sumă destul de convenabilă pentru buzunarele neamţului…
De aici începe distracţia. La început, zeci de papagali te întâmpină voios, urmaţi de trenuleţul vesel pentru copii, ce te invită într-o plimbare scurtă.
Nu trebuie omise celelalte puncte de atracţie, cum ar fi: circul, varietăţile în arenă, varietăţile în apă şi aşa mai departe.
Dar cele mai atractive rămân „bumerangul” sau „trenuleţul groazei” care te ridică la peste 80m şi rulează cu peste 150 km la oră. Nu am rezistat tentaţiei şi ne-am urcat să vedem cum este.
Ştiu că mă veţi întreba „cum a fost?”. Ei bine, cuvintele sunt de prisos, dar e o stare superbă. Apoi „ Jurassic Parc” sau „T- Rex” unde zeci de dinozauri, reptile şi păsări ce au axistat în „lumea uitată”, aşa cum spun nemţii, te încântă cu spectacolul lor „live”. Aici, teama şi groaza pun stăpânire pe noi. Îmi iau copilul cel mic în braţe şi mă strecor printre uriaşele arătări. E foarte atent, dar frica învinge şi începe să plângă… Cel mare preferă să rămână afară cu bunica…Am rămas cu o amintire de neuitat şi cu senzaţia că am fost într-o altă lume. După 7 ore de distracţii şi voie bună, cei mici sunt foarte obosiţi. Mă uit la piticul meu de nici 2 ani că, deşi ochii i se închid, tot aleargă printre căpriţe, de frică să nu-l atingă vreuna şi se amuză când vede iezii că vin să-i mănânce din mână.Apoi ne îndreptăm spre un loc mai liniştit intitulat” Nunta păsărelelor”. Aici, două păsări se căsătoresc, iar la acest eveniment ia parte întreaga suflare din pădure. Un corb este preotul , iar bătrânul copac, ne spune întreaga poveste. Toate animăluţele cântă, iar piticul meu dansează.
Zâmbesc, e atât de frumos totul! Mă bucur când îmi văd copiii fericiţi şi sunt şi eu împlinită. Nu am avut parte de aşa ceva când am fost copil, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că le pot oferi copiilor tot ceea ce nu am avut eu.
Ne îndreptăm spre ieşire, dar în drumul nostru, descoperim o mică atracţie pentru copii: lebedele pe apă. Cel mic insistă „să le conducă”, dar fratele lui mai mare nu îl lasă. Deja fixaţi în lebădă, începe cearta unde învinge cel mai mare, iar ca drept dovadă cel mic este deja la picioarele fratelui său.
E timpul retragerii spre casă, e timpul pentru o pauză…