Ţi-am pus aseară-n poartă
un pumn de lacrimi mici,
nu le-ai văzut şi ai călcat pe ele,
dar ai trecut atât de lin pe-aici,
să-mi spui că-ţi pare rău,
de lacrimile mele.
Ţi-am pus aseară-n poartă un pumn de liliac,
speram să-l vezi, dar iată,
tu l-ai şi aruncat,
nici n-am ştiut că ţie
nu-ţi plac florile reci,
mi-ai spus că-ţi pare rău,
venit-ai să mă-mpaci…
Ţi-am pus aseară-n poartă
o inimă curată,
crezut-am iarăşi că nu ai să vezi,
dar ai venit la mine,
cu sufletul, deodată,
mi-ai spus că mă iubeşti
şi m-ai iubit pe veci.
Pai, daca ala iti calca in picioare lacrimile si florile de liliac,cum de speri asa, din senin, ca in the long run, nu te va calca si pe tine in picioare si n-are sa arunce tot ce ai tu de oferit?
Frumos! Felicitari! Merge la inima! Totul e bine cand se termina cu bine, nu?!… Si poate din cand in cand…mai treci pe la acea poarta! Poate va fi randul tau sa gasesti ceva…Mult succes in continuare.
Da, am sa mai trec, dar poate ca…cine stie? Sa nu ajung atunci cand nu va mai fi nimik…