1) Cercetatorul canadian Marc HÉBERT de la Universitatea LAVAL (Québec-Canada), afirma ca o predispozitie genetica ar fi cauza /depresiunii hibernale/, el ajungând la aceasta concluzie prin observarea ochilor pacientilor sai. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, el a stimulat ochiul unei persoane cu ajutorul impulsurilor luminoase (metoda utilizata în oftalmologie), masurând apoi raspunsul electric al organului ocular cu ajutorul unei electroretinografii.
Cercetatorul a constatat ca persoanele deprimate au o scadere a sensibilitatii organului ocular în urma impulsurilor luminoase, acestia având un raspuns electric mai scazut decât altii, aceasta stare datorându-se unei dereglari chimice împiedicând neurotransmetorii (serotonina si dopamina aflate în celulele cerebrale) sa conduca electricitatea în anumite parti ale creierului, starea fiind cauzata de o predispozitie genetica.
Urmare unui tratament de patru saptamâni cu electroretinofiziologie, echipa de cercetare a putut observa o normalizare a situatiei, deci a cresterii sensibilitatii organului ocular, ceea ce reprezinta cu siguranta una din primele demonstratii stiintifice al unui raspuns biologic al creierului la lumina.
Cercetatorii spera sa deschida calea spre noi tratamente, întelegând în acest fel mai bine mecanismele DEPRESIUNII HIBERNALE.
2) ANXIETATEA – Tulburarile anxioase sau tulburarile de anxietate, afecteaza mai mult de 10% din populatia nord-americana. Tulburarile de anxietate se traduc printr-un sentiment de teama, de învalmaseala profunda, sentiment care culmineaza cu alterarea rationamentului si a functiunilor cotidiene ale persoanei în suferinta.
Cauzele anxietatii pot fi de origine organica, unele maladii putând s-o declanseze, spre exemplu insuficienta cardiaca sau respiratorie, infarctul de miocard sau o proasta functionare a glandei tiroide (hipertiroidia). Abuzul de anumite medicamente si a anumitor droguri, pot de asemenea provoca simptome de anxietate. În sfârsit, anxietatea poate fi simptomul unei depresiuni nervoase, a anumitor psihoze si a multor nevroze. Unele teorii au asociat anxietatea si datorita insatisfactiei sexuale, altele datorita temerii de a pierde pe cineva apropiat, etc. În zilele noastre, specialistii cred ca tulburarile anxioase provin dintr-un ansamblu de factori, atât biochimici, psihologici si comportamentali cât si socio-culturali.
Tulburarile anxioase conduc deseori la schimbari importante în comportamentul persoanelor suferinde, ele simtindu-se slabite fizic si moral, devenind mai dependente si mai susceptibile. Într-o mare adunare sportiva, spectacole etc., angoasa poate sa creasca provocând frica de a-si pierde controlul. Persoanele care sufera de tulburari anxioase se agita cu usurinta, fara sens sau stau nemiscate din pricina fricii care-i invadeaza, deseori crezându-se afectate de o grava maladie datorita simptomelor pe care le resimt. Toate aceste motive conducându-le de cele mai multe ori la insomnie sau cosmaruri. Daca persoana nu reuseste sa se autocontroleze, sau sa consulte medicul, poate ajunge chiar la alcoolism, droguri, la depresiune majora si, în multe cazuri, la sinucidere.
Exista multe forme a tulburarilor de anxietate, ele distingându-se unele de altele prin variatele simptome, dar nu este rar ca multe forme coexista în acelas individ. Anxietatea generalizata, fobia simpla, fobia sociala, tulburarile de panica, tulburarile obsesional-compulsive si tulburarile de stress post-traumatic (accidente, revenirea din razboaie, etc.) reprezinta tipurile de ANXIETATE
3) TOC (tulburare obsesional-compulsiva) este o maladie mentala. Tulburarile obsesional-compulsive (TOC) pot fi devastatoare, mai cu seama când nu stim ca este vorba de o maladie raspândita, dar care poate fi tratata. TOC nu este un semn de slabiciune, nici un defect, nici nu este o maladie rusinoasa, de altfel ca orice maladie. Nu e rusine sa fim bolnavi. Manifestarea acestei boli este independenta de vointa individului. Este o maladie cu cauze multiple. TOC este o maladie mentala raspândita. Persoanele care sufera de TOC pot fi constrânse de obsesii sau de compulsii. Obsesiile sunt idei sau imagini care revin deseori în minte, care sunt greu de ignorat si care cauzeaza o disperare. Compulsiunile sunt comportamente repetitive (cum ar fi spalatul pe mâini de zeci de ori pe zi, nemotivat, sau verificarea închiderii usilor etc.), bolnavul neputând avea un raspuns a acestor obsesii. Teama de a nu fi otravit, de a fi violat, jefuit, de a se contamina etc., devin adevarate obsesii-compulsive irezonabile, care îi împiedica sa se comporte si sa duca o viata normala.
TOC, dupa ultimile statistici canadiene este mai raspândita decât se crede. Se estimeaza ca în anul 2000 (aparitia acestui articol în VIE SANTÉ (Canada) 2,5% din populatii în general, la un moment sau altul în viata, poate fi afectate de TOC la orice vârsta, indiferent de tara, nationalitate, pozitie sociala etc.
Se pune întrebarea, „care este cauza”? Persoanele afectate nu înteleg într-adevar cauza. Totusi, rezultatele cercetarilor demonstreaza ca TOC se explica printr-un dezechilibru biochimic al neurotransmetorilor, substante care transmit semnalele între celulele nervoase ale creierului. Serotonina este unul din neurotransmetorii cei mai importanti si dezechilibrul poate provoca comportamentul obsesional-compulsiv. Dezechilibrul serotoninei poate fi corectat prin administrarea anumitor medicamente pentru restabilirea echilibrului biochimic în creier. TOC poate fi de asemenea tratat printr-o terapie cognitiva a comportamentului, o terapie gradata, care vizeaza reducerea obsesiilor si a reînvatarii comportamentale prin întelegere si modificarea obiceiurilor.
Specialistii din domeniul profesional al sanatatii, considera ca o combinatie a celor doua tipuri de tratament constituie demersul cel mai eficace. Medicul generalist de familie, care cunoaste bine pacientul, poate da indicatiile potrivite, fiecare pacient reactionând diferit.
BINEFACERILE HOMEOPATIEI NU SUNT DECÂT UN EFECT PLACEBO
Dupa studii intense efectuate de specialisti, efectele binefacatoare ale remediilor homeopatice ar fi în final numai un efect placebo, indica o noua ancheta epidemiologica sustinute pe mai mult de 200 studii comparative ale medicamentelor clasice si homeopatice.
Într-un articol aparut în presa canadiana din Toronto (PC) se mentioneaza urmatoarele: „Principiul homeopatiei este de stimulare a sistemului de aparare imunitara a unei persoane bolnave cu un produs care va putea cauza aceleasi simptome la o persoana sanatoasa, dar în concentratie extrem de diluata”.
Un grup de cercetatori internationali studiaza în acest domeniu cu scopul precizarii daca „homeopatia are efect de vindecare care ar depasi simplul efect placebo”. Efectul placebo se produce atunci când starea de sanatate a pacientului se amelioreaza numai pentru ca „el este convins ca ia un medicament adevarat, cu componenta farmaceutica”, adica este un fel de autosugestie, stiindu-se bine ca tratamentul placebo contine substante inofensive, zahar si apa, nimic asemanator vaccinului.
Dr. Matthias EGGER, de la Universitatea din Berna (Elvetia) declara urmatoarele: „Noi stim deja ca starea de sanatate a persoanelor tratate homeopatic se amelioreaza. Eu cunosc persoane care m-au asigurat ca urmare a tratamentului homeopatic se simt mai bine. Ceea ce nu stim, este DE CE la unii exista rezultate favorabile si la altii nu?”
Cercetatorii dupa ce au consultat literatura medicala asupra chestiunii, au „distilat” rezultatele asupra 110 studii comparând efectele remediilor homeopatice cu efect placebo, si tot atâtea studii comparând efectele medicamentelor clasice cu efect placebo. Drept urmare, cercetatorii au avut grija de a compara pacientii suferinzi de aceleasi maladii sau simptome, în special infectiile sistemului respirator, astmul si problemele de digestie. S-au asigurat de asemenea sa compare studii serioase si efectuarea lor pe o vasta scara, întrucât studiile pe esantioane prea mici au tendinta de exagerare a rezultatelor.
Dr. M. EGGER afirma în continuare: „Ceea ce realizam, dupa ce am tinut seama de toti factorii, este ca efectele sunt NULE, pe când medicina conventionala continua sa aiba efecte pozitive fata de efectul placebo; altfel spus, efectele binefacatoare ale homeopatiei si efectul placebo reprezinta acelasi lucru”.
Concluzia studiilor privitoare la tratamentul homeopatic sunt publicate în editia Jurnalului medical LANCET, în care, într-un comentariu editorial însotind studiul, Medical LANCET scrie ca „aceste studii nu sunt surprinzatoare”. Se mentioneaza de asemenea faptul ca – „Discutiile continua, cu toate ca si dupa 150 ani de studii si consultari, concluziile sunt defavorabile tratamentului homeopatic, totusi homeopatia fiind mai populara ca niciodata”.
În aceeasi publicatie medicala se mai mentioneaza faptul ca – „Timpul a sosit pentru a se pune capat analizelor si altor studii comparative, medicii trebuind acum sa convinga pacientii lor ca HOMEOPATIA NU VALOREAZA NIMIC, dar se recunoaste de asemenea ca medicina traditionala este departe de a satisface necesitatea de atentie a medicilor fata de pacienti si sanatatea lor, subliniind ca medicina, respectiv medicul, trebuie sa manifeste mai multa întelegere si intuitie fata de pacienti, pentru ca ACEASTA functioneaza pentru homeopati”.
(Trad.subs.din revista canadiana de sanatate /VIE SANTÉ/ anul 2000)