“Există anumite variabile socio-economice care se corelează pozitiv cu apariţia violenţei domestice împotriva femeilor. Femeile cu un nivel mai scăzut de educaţie, cele din familii cu venituri mici şi cu mai mulţi copii au o probabilitate mai mare de a fi fost victime ale violenţei domestice.
În orice caz, aceasta nu înseamnă că nu există victime ale violenţei domestice în păturile sociale superioare: 8% dintre femeile care au fost abuzate fizic de mai multe ori în ultimele 12 luni au studii superioare iar 6% dintre femeile abuzate sexual mai mult de o dată în ultimul an provin din familii cuprinse în categoria superioară de venit.
Violenţa domestică are un impact negativ puternic asupra stării emoţionale a victimelor. Femeile care sunt victime ale violenţei domestice sunt mai nemulţumite de viaţa lor şi au o apreciere de sine mai scăzută. De obicei ele se simt lipsite de speranţă şi fără valoare şi tind să creadă că nu pot face decât foarte puţin pentru a schimba multe din aspectele importante ale vieţii lor.
Din zece femei care au fost victime ale violenţei domestice în ultimele 12 luni, patru au fost agresate de către actualul soţ sau prieten.
Doar o treime (35%) din femeile care au experimentat o formă de violenţă domestică au vorbit cu cineva despre acest lucru şi doar 17% au mers la poliţie sau au chemat poliţia pentru a face o plângere ultima dată când au fost agresate.
Aproximativ o treime dintre femeile intervievate cunosc o altă femeie care a fost victima vreunei forme de violenţă domestică.
42% dintre femei percep faptul că violenţa domestică împotriva femeilor este foarte răspândită în Bucureşti. Cele mai multe respondente (68%) cred că violenţa domestică împotriva femeilor este inacceptabilă în orice circumstanţă şi trebuie să fie pedepsită prin lege.
Două treimi dintre femeile din Bucureşti cunosc faptul că în România au fost înfiinţate diferite agenţii şi organizaţii cu scopul de a ajuta victimele violenţei domestice, iar patru femei din zece spun că ar apela cu siguranţă la serviciile furnizate de aceste organizaţii dacă ar avea probleme cu un partener / soţ violent.
În general, doar 8% din respondentele care sunt căsătorite sau au un partener constant apreciază modul în care se înţeleg cu soţul / partenerul lor ca fiind “nu prea bun” sau “deloc bun”, în timp ce 19% afirmă că se înţeleg excelent cu partenerul lor iar 38% apreciază relaţia lor ca fiind “foarte bună”.
Violenţa împotriva femeilor în familie
În 18% din cupluri problemele apar “des”sau chiar “foarte des”. Persoanele care sunt măritate de mai mult de 20 de ani tind să afirme că problemele apar des, în timp ce persoanele implicate în relaţii mai tinere spun că problemele apar rar sau deloc.
Lipsa banilor este menţionată ca fiind principala sursă a problemelor de către aproape două treimi din acele femei care au recunoscut că au avut probleme în relaţiile lor. Alte surse ale problemelor într-o relaţie sunt: comportamentul copiilor (13%), consumul de alcool (8%), neglijarea familiei (7%), intervenţia părinţilor în viaţa de cuplu (8%) şi infidelitatea /gelozia (6%).
Este un fapt cunoscut că femeile tind să nu considere anumite comportamente în familie drept violente în cazul în care acestea par mai puţin serioase. De aceea este important să vedem în ce măsură femeile definesc tipurile de comportament în cadrul familiei ca violenţă împotriva lor.
Rezultatele acestui sondaj arată că anumite comportamente precum controlul economic al femeilor în cadrul familiei şi abuzurile verbale / emoţionale tind să fie considerate violenţă domestică împotriva femeilor de către un procentaj mai mic de femei (peste 66%) decât abuzurile fizice sau sexuale, care sunt considerate cea mai serioasă formă de violenţă domestică (peste 90%). “, conform unui studiu al The Gallup Organization Romania, efectuat cu ceva vreme in urma. Din pacate, desi studiul efectuat e putin cam vechi, situatia in societatea noastra nu s-a schimbat aproape deloc. Din contra. Parca ne indreptam spre mai rau.
Aseara am primit un telefon destul de ciudat. M-a sunat o fosta prietena. Mi-a cerut ajutor. Iubitul ei actual a batut-o si avea nevoie de un loc in care sa isi oblojeasca ranile. Am aceptat fara sa intreb absolut nimic. Mi-a spus ca s-ar putea intoarce la el. Am ramas inmarmurit. Motivul ei? Unul destul de simplu: „Daca nu m-ar iubi, nu m-ar bate”. In felul ei, poate avea dreptate. Problema violentei in familie persista in ultimii ani. Desi s-au creeat centre de ajutorare a femeilor care cad victime la astfel de “iesiri”, nu se prea apeleaza la ele. Centrele de Asistenta Sociala sunt, de asemenea, goale.
Exista o anumita tipologie atat a femeilor abuzate cat si a familiilor din care fac parte. De obicei, aceste abuzuri au loc pe fondul consumului excesiv de alcool de catre una sau ambele parti. Mii, chiar sute de mii de femei cad victime anual. Principalul motiv pentru care nu sunt sesizate organele de ordine e teama de “ochii lumii”. Multe femei se tem de ce va spune lumea. Un alt motiv il reprezinta familia in sine. Cand sunt la mijloc si copii, e mult mai greu pentru o femeie abuzata sa depuna plangere. Se gandeste, in primul rand, ca face asta pentru copiii ei. Teama e principalul sentiment ce le guverneaza viata.
Casniciile bazate pe bataie nu rezista prea mult. De aici rezulta dezvoltarea mai putin armonioasa a personalitatii copilului, dereglari de ordin psihic ale victimei si alte iesiri din partea agresorului. E foarte greu sa le faci pe aceste femei sa inteleaga ca ele sunt victimele. Ele sunt cele care sufera si ca au tot dreptul din lume la libertate, la fericire. Psihologul e inca un subiect tabu, iar curajul necesar pentru ruperea din acea familie lipseste. Aceste femei au nevoie de ajutor. Din pacate, intoleranta de care dam dovada in nenumarate cazuri, reprezinta un impediment puternic in scoaterea la lumina a acestor brute care isi maltrateaza sotiile. Incerc astfel sa intind o mana de ajutor celor care au suferit destul. Poate ma ajutati si dumneavoastra sa dovedim ca, totusi, bataia nu e rupta din Rai!.