Un prezentator de stiri tv umple ecranul cu o mina apocaliptica, anuntandu-si telespectatorii ca intr-o parcare din capitala unui stat oriental fusesera detonate doua bombe si ca e posibil ca cel putin doi oameni sa fie raniti. Pentru a-si ilustra si mai bine stirea, prezentatorul intra in legatura cu un ghid al unei agentii de turism romanesti aflat chiar in preajma locului in care se produsese deflagratia.
Dialogul care a urmat se prezinta, in linii mari, astfel: „Avem informatii ca au fost detonate doua bombe in zona unei parcari din I. si ca cel putin doi oameni au fost raniti, dintre care unul grav” – „Aa, nu, nu pot zice ca au fost doua bombe, ci mai mult doua petarde. Nu a fost ranit nimeni” – „Si totusi, avem informatii ca s-au auzit bubuituri puternice in acea zona” – „Nu, stati linistit, au fost mai mult niste pocnituri care au speriat putin oamenii din zona, dar nu s-a intamplat nimic” – „Acolo se afla multi romani, pentru comert sau in vacanta” – „Exact.
Dar nu s-a intamplat nimic. Totul e in ordine. Mici pocnituri, cum au fost si anul trecut in statiunea Cimbirlik, dar turistii romani pot veni fara nici o grija aici, e soare, e o zona sigura, sa nu-si faca probleme, agentia noastra le sta la dispozitie, avem autocare elegante…”
Aici legatura a fost intrerupta, iar prezentatorul tv si-a reluat mina sumbra, repetand stirea, scrasnind din dinti: „Doua bombe au fost detonate intr-o piata din I., ranind cel putin doi oameni”.
Ascultand dialogul celor doi, am avut imaginea exacta a felului in care terorismul a ajuns o paine buna de mancat pentru stiristi si o pisica moarta pentru operatorii turistici care nu stiu cum sa mai scape de hoitul ei. Cele doua personaje isi aparau profesia cu o indarjire de invidiat. Prezentatorul spumega de furie ca acel ghid nu-i confirma stirea de senzatie, iar ghidul transpira din greu, minimalizand totul pentru a nu-si duce de rapa afacerile din „zona sigura”.
Problema e ca ghidul mi-a devenit antipatic prin intentia lui de a dezamorsa stirea de senzatie. Cu replicile sale linistitoare imi taia pofta de evenimente teribile. Prezentatorul era gata sa-mi serveasca o portie relativ consistenta de horror, iar ghidul ala se trezea, netam nesam, sa o transforme intr-o bagatela. Ca om care-si plateste la zi aabonamentul tv pentru a fi indopat cu senzational, ma simt jignit ori de cate ori thrillerul pe care-l urmaresc la stiri este intrerupt de reclame in care sunt propagate linistea, soarele si normalitatea. Ca spectator care tresare de bucurie cand apare pe ecran „breaking news”, frecandu-si mainile nerabdator sa-si primeasca doza de calamitate, protestez pentru celelalte intreruperi nejustificate de program, in care apar oameni calmi, zambitori, curati si odihniti. Visez la televiziunea care va transmite exclusiv, in direct si non-stop, atentate, inundatii, prabusiri de avioane, cutremure.
Ii voi fi privitor fidel. Pentru ca, vorba unei televiziuni romanesti, sunt „antrenat pentru spectacol”.