In ultimul an, Romania a fost “teatrul de operatiuni” pentru cateva evenimente, in special in domeniul religiei, ce au dobandit o conotatie negativa.
La Manastirea de la Tanacu s-a impus un preot justitiar si cavalerii lui transformati peste noapte in maicute. A venit si a trecut. Prea putini isi amintesc acum cum se numea cea care si-a pierdut viata in numele „credintei”, dar nu si pentru credinta. Machiavelli spunea ca scopul scuza mijloacele, dar ideea de credinta trebuia sa reprezinte cu totul altceva. Credinta trebuia sa dezvolte in noi capacitatea de a-i ierta pe ceilalti si pe noi insine. De a deveni putin mai toleranti. Din pacate, exista si persoane care se servesc de credinta pentru a-si rezolva propriile “vendette”. Si disipa si ultima farama de credinta pe care am pitit-o adanc in suflet. Ne spulbera si acest ultim refugiu.
Am fost martori zilele trecute la un eveniment pe cat de neplacut, pe atat de graitor: uciderea unui preot crestin francez de catre o persoana de origine romana. In primul rand, biserica a fost transformata intr-un canal de comunicare in masa. In al doilea rand, mie a inceput sa imi fie teama sa mai merg la biserica sa ingenunchez in fata Lui, pentru ca ma intreb daca nu se mai gaseste vreun “credincios” care sa imi vrea Binele Suprem si sa ma ajute sa ajung pe lumea cealalta. Evenimentul in sine nu e nimic mai mult decat o crima. Pur si simplu. Nu conteaza in numele cui a fost savarsita. Pana si tentativele criminalei de a dovedi ca are tulburari grave de personalitate au fost ineficiente. Ce e mai descurajant e ca actul uciderii a fost savarsit in fata a sute, daca nu mii de credinciosi. Efectul pe care l-a avut asupra acestora e devastator. Din punct de vedere psihologic, martorii pot ramane cu sechele psihice toata viata.
Aceste comportamente deviante ar trebui controlate mai bine. Ne lovim aici de aceeasi problema ca in cazul crimei de la Tanacu. Pacienta a refuzat tratamentul medicamentos la care ar fi trebuit sa fie supusa pentru a-si controla pornirile. A fost externata aproape imediat si nimeni nu i-a mai purtat de grija. Oare cate astfel de personaje umbla libere pe strazile din fascinanta noastra tarisoara? Chiar nu e nimic de facut?
Un alt fapt dovedit e acela al preotilor care tin isonul stirilor de la ora 5. Suntem, de voie de nevoie, martorii acestor evenimente. Vedem ca se cearta pentru o palma de pamant, ca in nu stiu care parohie a izbucnit un scandal din cauza “chetei” bisericesti. Adevarul e ca si noi suntem la fel de vinovati ca oamenii bisericii. Cand mergem la biserica, in loc sa ne rugam, ne uitam la vecinul sa vedem cati bani a pus in farfurie, mai tragem o privire pe furis sa vedem de cine e insotita vecina, mai o barfa, mai un comentariu ironic.
Partea mea “preferata” e aceea in care, in mijlocul slujbei, cand preotul ne propavaduieste ideea de viata de dincolo de moarte, auzim un tarait atat de cunoscut. Taraitul telefonului mobil. E o lipsa de respect fata de ceialti si fata de propria persoana. Daca nici la slujba nu mai avem liniste, atunci unde?
La slujba de Inviere nu mai mergem sa luam Lumina. Mergem sa ne etalam ultima masina achizitionata, ultima “dama de companie”, sa vedem daca mai are cineva haine croite in Italia. Carcotim in spatele preotului sa vedem daca mai putem sa tragem vreo teapa prin care sa ne imbogatim peste noapte. Vrem sa epatam, uitand pentru ce ne-am adunat acolo. Si atunci ramanem nedumeriti cand vedem ca lumanarea se stinge, cu toate ca afara nu bate vantul.
Am reusit sa transformam in “show” ultimul loc in care ne simteam in siguranta: Biserica. Nu ma refer la institutia in sine, ci la sentimentul de liniste interioara care pune stapanire pe noi in interiorul unui lacas Sfant. Nu incerc sa ma erijez intr-un formator de opinie, sa spun ca imaginea noastra in lume e acum si mai patata. Oricum, nici inainte nu stateam prea bine la acest capitol. Ma intreb doar cum am ajuns sa transformam credinta in ceva comercial. Iisus spunea la intrarea in templu, cu mai bine de 2000 de ani in urma ca: “Ati transformat casa Tatalui Meu dintr-un lacas de cult, intr-un bazar”. Nici dupa atata timp nu ne-am dat seama de greseala noastra. Ce e mai trist e ca inchidem ochii si toleram pornirile mai putin crestine ale fetelor bisericesti.
La un moment dat, s-au pornit unele discutii despre valorile morale ale societatii in care traim. Poate ca am uitat de Apostolul Pavel, care si-a dat viata in numele celui pe care L-a hulit. Poate ca asediati de grijile cotidiene, am uitat ce inseamna bunatatea, dragostea, altruismul. Sau poate doar le-am ingropat undeva adanc. Cred ca ar fi timpul sa le scoatem la iveala…
FOARTE BINE SCRIS! Realitatea este cruda, dar adevarata. A cui e vina? A noastra, a tuturor, pentru ca cei care MAI CREDEM ÎN CEVA, ÎN CINEVA, ÎNTR-O MORALA CRESTINA, nu suntem suficient de insistenti si perseverenti, pentru a se reveni la o instruire obligatorie în scoli, reintroducându-se cursurile de Filozofie, în general, care cuprind si elemente de ETICA, adica studiul principiilor morale, originea, dezvoltarea si continutul lor, din care volens-noles, face parte si morala CRESTINA.
La acestea bineînteles nu se exclude educatia parinteasca prescolara, deoarece primul îndrumator al copilului ar trebui sa fie parintii si apoi scoala si societatea.
Totusi, trebuie sa fim optimisti si sa speram asa cum a spus A.MALRAUX, ca „Secolul XX va fi religios, sau nu va fi deloc”. Ne aflam în secolul al XXI-lea si se întrezareste la orizont o oarecare LUMINA la capatul tunelului. Zilele JMJ initiate de Biserica Catolica acum 25 ani, sub Jean Paul II, au avut loc si în aceste zile în Germania, unde participarea a peste un milion de tineri veniti din toate colturile lumii, înfruntând caldura, ploaia si frigul, au rezistat intemperiilor, au ascultat cu piosenie si au comentat cu mult interes cuvintele noului Papa BENOIT XVI. Deci, sa acordam încredere viitorului LUMII – tineretului – speranta ca ei vor reusi sa îndrepte atrocitatile pe care le traieste astazi LUMEA ÎNTREAGA.
Natura ne-a aratat si ne arata ca EA este cea mai puternica, noi, oamenii fiind doar niste furnici împrastiate pe Terra si ca atare NIHIL SINE DEO, trebuie sa existe în constiinta fiecarui individ constient, ca nimic nu putem întreprinde, daca nu suntem patrunsi de CREDINTA, fara însa a cadea în cealalta extrema – a MISTICISMULUI.
Biserica a fost aproape intotdeauna lacasul celor mai mari fanatisme. Aproape toate crimele importante ale istoriei, pana is sec XX s-au facut in numele religiei. Valorile tolerantei, dreptatii, egalitatii au aparut in epoca luminilor, intr-o atmosfera de puternic anticlericalism. Asadar, de unde pretentia ca biserica sa fie depozitarul unor astfel de valori?!
Biserica ortodoxa, pe de alta parte, se situeaza intr-o zona a promiscuitatii care pt mine este INFIORATOARE!! Cazul Tanacu este doar epifenomenul, o manifestere de suprafata a unui viciu mai profund. Am o parere foarte proasta despre clerul ortodox al Romaniei. Facultatile de teologie sunt adevarate scoli de intoleranta. Ei invata dogma „dreptei credinte” dupa care sunt singurii posesori ai adevarului. Si propavaduiesc intoleranta in societate. E de mirare ca fel de fel de fanatici se strang in jurul bisericilor? Nu, nu e! Aici gasesc ceea ce cauta, si aici isi simt actiunile semnificative. Prin urmare – se manifesta!
Daca mergi la oricare din manastirile noastre – de calugari sau de maici – vei fi izbit de intoleranta si rigiditatea de care dau dovada, in mai toate domeniile. Nu vad in biserica noastra un depozitar al valorii. Un discurs moral bazat pe biserica si credinta stramoseasca pt mine nu e credibil. Va trebui sa cautam in alta parte…
Personal nu sunt de acord nici cu autorul nici cu ecoruile de pâna acum.
Este simplist pus problema si acuzator, cerându-se vehement un baston, sigur sub alta forma.
In primul rând bolnava care a comis crima la Taize, nu era de rit ortodox, ci catolica. Tanacu este un accident unic in istoria BOR, iar daca am avut un astfel de rezultat, nu se datoreaza numai BOR ci si intregii societati, a sistemelor debile care au guvernat Ro dupa 1945. Acest sistem a creat si clerul BOR actual, pe cel sanatos l-a decapitat.
Sigur se impun reforme radicale (instutionale) si in BOR, adaptata lumii civilizate. Semnale in acest sens exista! Personal ma aflu in conflict serios cu gruparile de factura extremist-fantizata, din pacate sustinuta si de o parte din cler, care trebuie spus; in substrat este vorba de politica via Moscova, panslavismul pe care marseaza mai puternic dupa 1995. Nu putem acuza substanta credintei a fi vinovata ci factori externi acesteia, care sunt vizibili. Sa sustii ca îti este teama a nu fii ucis in biserica, cred ca depaseste realitatea.
Fenomenele la care asistam stupefiati, au o alta fateta mult mai delicata, care din pacate trebuie spus nici clerul BOR, B.C, nu par a-i sesiza radacina, dar nici intelectuali rasati, care se opresc in teze simplist-acuzatoare. In adevar este vorba si de o refulare pe un fond psihic, frustrari, am putea spune ca deja isi face aparitia la orizont un nou virus, paranoia colectiva, care a depasit de mult usile bisericii. De ce nu vorbiti de crimele elevilor, fenomene care au socat la vremea lor, dar atunci nimeni nu a acuzat sistemul de invatamânt, foarte putin asa- zisa violenta probagata de mass-media, care nici pe departe nu este principala vinovata.
Eu am ferma convingere ca astfel de fenomene vor lua o amploare, care va atinge/extinde si cele mai instruite spirite. Câta vreme nu dorim sa discutam deschis despre fenomen, aprofundând radacinile sale, vom insista acuza inchizitorial, ceea ce este la indemâna fiecarui individ.
Sper sa nu va supere opinia mea!
Cu stima
O.M
d-nei Venera
Exact la acest optimism ma refeream si eu. Nu trebuie sa ne pierdem credinta in propriile persoane, in primul rand si intr-o entitate suprema in al doilea rand. Iov e cel mai bun exemplu in acest sens. A rabdat atatea si nu si-a pierdut credinta. Ar trebui sa invatam unii de la ceilalti. Dar asta presupune sa recunoastem mai intai ca nu suntem perfecti. Si orgoliul nu prea ne lasa. Va mai astept.
d-lui Laur Ursu
nu sunt un aparator al fetelor bisericesti, dar sa nu uitam ca Biserica e lacasul credintei. Aceeasi credinta propavaduita de Apostolul Pavel care spunea ca unde dragoste nu e, nimic nu e. Altfel ajungem toti niste farisei ca acela din pilda cu vamesul si fasireul. Incerc sa trag un semnal de alarma asupra faptului ca ne pierdem credinta. Si Biserica(privita ca lacas sfant, nu ca institutie) ar trebui sa fie locul unde regasim aceste valori ale binelui care invinge raul, ale iertarii. De ce? Tocmai datorita faptului ca se bazeaza pa cartea care ne invata cum sa ne iubim unii pe altii. Pe Biblie. Si nu spunea oare Isus ca trebuie sa ii iertam pe ceilalti nu de sapte ori, ci de saptezeci si sapte de ori cate sapte, sau de atatea ori de cate ori vrem sa ne ierte El pe noi. Mie imi pare rau ca nu mai pot sa merg sa ingenunchez in fata lui Dumnezeu, intr-unul din putinele locuri in care ma simteam in siguranta si in care puteam sa ma regasesc.
d-lui Mihaescu
Problema este pusa simplist pentru ca avem nevoie de raspunsuri simple la aceasta probema. Orice taraganare inutila ar avea efecte negative asupra noastra si asupra societatii. Eu cred ca nu avem nevoie de solutii complicate, sa ne pierdem in amanunte. Se confunda marfa cu ambalajul si reactiile noastre la ceea ce se intampla in jur se lasa asteptate prea mult. E clar ca avem nevoie de timp sa ne revenim dupa comunism. Dar au trecut 16 ani de atunci. Cat timp mai stam si ne plangem de mila? Ar cam fi timpul sa luam atitudine. Nu am pomenit de alte crime, pentru ca incerc sa iau lucrurile pe rand, unul cate unul. Si sa incercam sa le rezolvam. Poate ca afirmatia mea depaseste realitatea. Dar e afirmatia mea si propria viziune asupra realitatii. O intrebare. Stiti ca am fost victima hotilor de buzunar IN BISERICA? Cred ca sunt unul dintre acei care isi doresc o discutie libera si deschisa. Dar se pare ca la celalat capat al firului nu raspunde nimeni. Or’ fi oare prea ocupati?
Cazul de la manastirea Tanacu nu este deloc singular, la fel ca si alte cazuri mai putin difuzate in presa. Trebuie luat un serios semnal de alarma ca ar trebui sa ne pese cu adevarat de semenii nostri. Suna cam ciudat, dar foarte multi dintre noi au nevoie de o exorcizare in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca vremurile in care traim ne-au schimbat in rau si ne-au facut mai insensibili la problemele celor din jur.
Ar mai fi multe de spus, dar nu vreau sa cresc incoerenta pe care o incearca fiecare din noi atunci cand abordeaza aceasta tema.
Stimate Domnule Petrus
Sunt de acord sa simplificam sanatos problemele, fara prea multe
impodobiri literar-filozofice, insa sa nu cadem in extrema. A lua drept model un
individ, caz unic, si a concluziona definitiv sau a judeca aspru, inchizitorial,a
cere condamnarea, urmeaza desigur dictatura. Aceasta nu este departe
nici de societatile cu traditie, ea are mai multe forme, iar cele mai
perfide dictaturi sunt cele aprobate democratic de catre marea masa,
cazul presei , cititorii. Dar avem exemple numeroase foarte recente. S-au
adoptat legi demne de stalinsim, in SUA dupa 11 sept 05.
In privinta faptului ca ati fost buzunarit in Biserica, daca nu a
smanglit insusi Preotul, lasati sa fie de pomana, îi primiti sigur pe lumea
cealata. Daca doriti sa scoateti in evidenta saracia cu duhul a enoriasilor, pentru a carui rezultat am putea aduce critici clerului BOR, sunt de acord. Insa eu
sunt sigur ca abia daca exista un 2% astfel de cazuri. Majoritatea
primesc o masa calda, un ban de buzunar, o bucata de pâine, cozonac,
tuica, vin, coliva, ameliorând ptr un minut durerea/disperarea victimelor
PCR-PSD, daca mai adugam si o vorba buna, care se mai gaseste, cred ca
putem lasa de pomana buzunareala D-vs, care putea intâmpla oriunde, hotii
de buzunare nu au granita.
Recomadati unitate, implicare pentru a fi eficienti si scapa de
neputinte, de acord , de peste 15 ani, aceiasi vorba o aud, am pus si eu
umarul de m-a cocosat. Am cautat sieu sa gasesc raspunsul la toate aceste
neputinte, fenomene dea dreptul sinistre, am gasit mai multe posibile
raspunsuri, dar unul cred ca este cel mai apropiat de realitate.
Unitatea, de care vorbim si in somn, este doar o vorba goala, pe care pedaleaza
adesea demagogi. Exemplele de unitate excelenta in lumea aceasta sunt
foarte rare, la loc de cinste este Poporul Evreu, care cu siguranta ca se
halesc si ei intre ei, Insa spre exterior , interesele natiuni, ca si in
cazul SUA, sunt aceleasi. De aceea sunt si popoare mari, care din nimic, din
cenusa, sunt cei care sunt azi. Adesea noi românii dam ca exemplu Poporul
Judaic, spunem ca trebuie invat de la ei, insa in loc sa sterpelim ce este
bun, adesea îi punem la zid. Aici este marea noastra problema, dupa
care urmeaza toate celelate a rezolva de la sine.
Acum intelgeti D-vs motivul ptr care eu sutin BOR, Biserica in general,
inclusiv cultele NP le apar in fata extremei ortodoxe, cu care ma aflu
in conflict, sunt socotit mason de catre foarte multi, pentru ca sutin
toleranta, ecumenismul, sunt valori in care eu cred si le probag, chiar
daca sunt sanctionat dur. Eu am fost dat afara din lacasul de cult
odata, de un \”neica nimeni\” pentru ca sutineam toleranta si ecumensimul.
Dar cu toate acestea nu pot acuza Biserica, lupta contra sa, primeaza
esenta/misiunea sa, pe plan socio-politic, necesara natiuni, mai ales
celei in deriva precum România. Câta vreme vom continua decapitarea
acestei instituti, destul de grav afectata, cred ca este bine sa lasam
vorbele, indemnurile la unitate. Ce ma uneste pe mine cu D-vs? Faptul ca
vorbim aceiasi limba? Nicidecum, dimpotriva aceasta ne dezbina. Credem in
acelasi set de valorii, democratie, libertate, toleranta. OK. In cazul
care aceste valori sunt puse in pericol ne unim sa le aparam, idem cazuri de calamitate, razboi, profesiune, deci este o unitate temporara, relativa, impusa, nimic mai mult. Bun, d-ta imi prezinti un program de actiune ca cel pus in discutie in articol si un raspuns. In acesta observam ca avem optiuni complect diferite, d-ta aperi un segment, lovind in cel pe care eu il sutin. Din acest motiv democratia autentica a progresat si este de dorit, pentru ca ne da dreptul analiza si opta
ptr cea mai viabila solutie care sa contribuie la unitate. Din pacate trebuie spus, azi lucruile stau total invers, insusi democratia este terfelita, compromisa pentru ca adesea impun cu forta ideile unui segment minoritar, acuzând/izolând pe cel majoritar, caruia nu îi mai acorda
drept la replica, aparare, expunere a argumentelor. sau invers, al
majoritatii manipulate impotriva minoritati. De aici si lipsa de sensibilitate,ticalosire, indiferenta de care va plângeti.
Unitate, Sensibilitate, Solidaritate, vorbe de care eu fug cât ma tin
picioarele, prefer sa fiu pe faza nu in momentele impuse de imprejurari,
calamitati, pericole majore ci si cât mai autentic cu putinta, insusi
replica mea este o astfel de situatie, pe care foarte putini o acepta.
sa închei cu o \”gluma\”.
De trei ori in viata mea am fost solidar, sensibil, unit in momente de
criza, ulterior am constientizat ca am fost un tâmpit. Daca nu procedam
as, azi eram milionar/miliardar. M-au amagit acele vorbe pompoase,
constinta si alte acareturi, sigur nu as mai repeta o asemena tâmpenie. Ce
vreau sa spun! Am observat la noua generatie ca este pragmatica, nu isi
face procese de constinta, nu se gândeste la jertfire de sine ptr un
ideal ci continuu cere sa-i se dea, fara sa ofere nimic in schimb. Daca
stiam ca acesta va fii rezultatul, alegeam sigur varianta care trebuia!
Stiu,suna cinic, razbunator, insa trebuie vazut si acest aspect, pentru
ca este o veriga din intreg mecansimul de care ne plângem.
Sunt de acord sa stopam fenomenul, insa cum? Nici pe d-ta, pe mine nici
atât (eu prea îi injur pe totii), nu ne i-a in seama cineva. Stiti de
ce? Pentru ca nu putem sa fim unititi, solidari, sprijini reciproc,
deoarece lipseste viziunea de perspectiva mai larga care sa uneasca toate
optiunile, nu doar fragmentar, unde noi am creat \”bisericute\” care se
resping una pe ceaalta, când acestea ar trebui sa se uneasca in
diversitate. Sunt convins ca dupa cele exprimate de mine pâna acum, eu nu am
loc in \”bisericuta\” D-vs, va rog sa fiti sincer cu D-vs si, daca
puteti confirma specualtia lansata de mine. Cum dealtfel nici cu vorbitorii
mei anteriori nu sunt de acord. Prin urmare ne respingem reciproc, nu ne
putem uni intr-o idee macar, ca de o strategie pe care sa-o aplicam cu
rezultate nici vorba sa fie.
Va asigur ca voi fii foarte atent si, daca se va dovedi contrariul
celor expuse de mine mai sus, imi scot palaria. Va propun sa deschidem o
linie, eventual un forum inchis, in care sa dezbatem cu seriozitate toate
problemele, poate si sa constituim aceasta idee intr-o Asociatie Civila, care sa implanteze in societate ideile, strategiile pe care le socotim vitale, benefice.
Intrebarea mea este alta; avem noi rabdarea, perseverenta judaica? Adica
demaram o actiune pronind de la litera \”A\” o ducem (la nevoie si de
2000 de ani), pâna la \”Z\”?!
Cu stima si scuze ptr lungimea raspunsului meu
O.M
Domnule Octavian Mihaiescu, nimeni nu acuza si nici nu foloseste bastonul. Ceea ce comentam in legatura cu articolul dlui Petrus era faptul ca nu putem gasi, din pacate, in biserica ortodoxa, un sprijin de ordin moral, cum si-ar fi dorit dumnealui. Domnia sa observa o serie intreaga de practici „neortodoxe“ care au loc in jurul bisericilor noastre. Si leaga acest fenomen de o criza morala in care se zbate societatea, presumand drept solutie revenirea la valorile autentice ale crestinatatii. Invoca in acest sens pe Sfantul Pavel. Cred ca se refera la Epistola catre Corinteni. In plus, sesizand comportamentul aberant al unor membri ai bisericii, cere o reactie din partea societatii civile (care ne include pe toti). Il citez: “Ce e mai trist e ca inchidem ochii si toleram pornirile mai putin crestine ale fetelor bisericesti.”
Pana aici sunt perfect de acord cu dumnealui. In acest punct isi incheie discursul initial. Aici intervin eu in discutie, influentat oarecum si de dna. Venera. Incep prin a sesiza ca Biserica nu a fost depozitara valorilor de baza ale lumii de astazi: fraternitate, libertate, egalitate (formala in fata legii), democratie si toleranta s.a. Toate aceste valori vin in special pe filiera iluminista. Sa ne gandim care a fost atitudinea Revolutiei franceze in privinta bisericii… Foarte negativa. Intreaga miscare iluminista a fost patrunsa de un anticlericalism radical. Pt ei, preotul era simbolul inculturii si al promiscuitatii. Ganditi-va la valorile tolerantei cultivate de biserica catolica in timpul Inchizitiei, la valoarile libertatii si dialogului cultivate prin indexarea autorilor “incomozi” sau chiar prin arderea lor pe rug (Giordano Bruno, de exemplu). Ganditi-va la dogma catolica a infaibilitatii papale etc. Dar nu vreau sa fac acum o istorie a intolerantei bisericii. Cert este ca biserica catolica, prin asa numitul “Aggiornamento” (aducere la zi a doctrinelor) a recuperat extrem de mult, fiind acum un concurent activ al societatii civile laice in unele tari.
In ce-i priveste pe ortodocsi, situatia este – cred eu – si mai proasta. Dvs credeti cam la fel, insa dati vina pe regimurile politice de dupa 45, care au decapitat biserica. Eu va spun cu certitudine ca problema este mult mai veche. Ganditi-va ca un Miron Cristea, patriarh al BOR, s-a implicat in politica interbelica, lucru inadmisibil conform tuturor canoanelor ortodoxiei si la care, de pilda, biserica catolica a renuntat cu mult timp in urma.
In afara de asta, clerul romanesc a fost descris in decursul timpului de numeroase persoane. Am citit relatari vechi de 1 pana la 3 secole. Slujbe tinute in “slavoneste”, in care preotul mormaia intr-o limba personala etc. Cultivarea unor superstitii care nu aveau nimic de-a face cu canoanele ortodoxiei de catre un cler incult, primitiv. Cititi numai relatarile lucide ale lui Dimitrie Cantemir din Descriptio Moldavae. Asadar, superstitia si incultura au facut casa buna cu reprezentantii bisericii noastre.
Ce se intampla acum? Ei bine, in unele facultati tinerii “teologi” sunt educati in spiritul intolerantei. Li se spune ca ortodoxia este singura credinta adevarata s.a., in timp ce ierarhia de varf este deschisa spre ecumenism, spre reforma. Exista o inertie foarte mare in randul clerului: la unele seminarii din jurul anumitor manastiri, la unele facultati de teologie…
In ce priveste cazurile de abuz din partea clerului: eu cunosc foarte multe, multe dintre ele fiind mediatizate. Am vazut casete video cu exorcizari improvizate la unele manastiri, si va pot spune ca nu prea au de-a face cu crestinismul asa cum este el stabilit in dogmatica.
Boala bisericii este bineinteles boala intregii societati, insa cred ca biserica ar trebui sa fie un sprijin in momentele de deruta. Aici sunt de acord cu dl. Petrus, insa eu sunt ceva mai pesimist. Cred ca biserica nu poate oferi un reper societatii, si va trebui sa il cautam in alta parte. Situatia nu este foarte tragica; in Apus s-a intamplat la fel, biserica a dezamagit societatea, aceasta rezolvandu-si problemele legate de morala si de valori intr-un context din ce in ce mai laicizat. Din acest punct de vedere, laicizarea lumii moderne este o pierdere. Dar biserica catolica a devenit foarte activa, in special in secolul XX si a recuperat mult. Avem intelectuali crestini foarte importanti, in Franta de pilda. Exista un existentialism crestin…
Pariul cu Romania (si implicit ortodoxia) secolului XXI ramane deschis. Mi-ar surade un aggiornamento al bisericii noastre, o trezire a bisericii la lumea de acum si la problemele ei specifice. Dar cred totusi ca nu se va intampla asta, si ca societatea noastra se va laiciza din ce in ce mai mult.
Vorbeati despre mass-media. Din pacate, acest educator al societatii dezamageste foarte mult… O parte insemnata din mass media de la noi nu se orienteaza dupa principii morale, ci dupa regula cinica a senzationalului. Iar cand acesta nu exista, il fabrica. Dar boala unei societati se manifesta la toate palierele acesteia.
Solutia pe care o vad nu este in cadrul bisericii, nu are rost sa asteptam de la aceasta prea mult. Rezolvarea acestei crize tine in mod direct de fiecare dintre noi. Cand vom inceta sa asteptam si vom incepe sa actionam, va fi mai bine…
Dlui Petrus:
V-am raspuns oarecum indirect. Ce vreau sa mai spun este ca biserica ( privita ca institutie sau ca edificiu arhitectonic) nu este depozitara sau lacasul credintei. Biserica este eklessia – comunitatea credinciosilor, adica exact ce intentiona apostolul Pavel in Corinteni 13: o comunitate de iubire. A lega mantuirea de edificiul bisericii sau de ierarhia unei institutii (care sufera de viciile oricarei ierarhii) mi se pare o mare naivitate. Credinta nu este determinata de ierarhii sau de peisaj, desi unul din drumurile care duc catre Dumnezeu este contemplarea creatiei (inclusiv arhitectonice). Si eu sunt dezamagit ca locuri candva dragi, puternic incarcate simbolic s-au vulgarizat acum…
se pare ca am provocat o disputa „ideatica” mai mare decat mi-as fi inchipuit. e bine ca exista asemenea reactii. la micile „acuze” ce mi s-au adus, prefer sa nu raspund pentru ca vreau sa atrag atentia asupra subiectului, nu asupra mea, si sa incercam sa gasim o solutie sa rezolvam criza in care se afla societatea civila contemporana.
cele bune.
Daca exista necesitatea renasterii morale si sunteti atat de preocupati de constiinta morala si infaptuire de ce nu vad aici o expunere riguroasa, sistematica a ceea ce trebuie sa fie.Pana una alta eu acuz direct si fara retineri pe academicieni si pe profesorii universitari ca se impodobesc cu toata onoarea posibila si noi traim in mizerie langa ei.Nu va suparati dar altadata invatatii, inteleptii, umbblau desculti si strigau in piata mare adevarul si calea catre bine.Astazi ni se serveste intelepciune si muzica la conserva si ei stau ascunsi ca si cum nu ar fi din lumea noastra.Nu ma impresioneaza gradele voastre, nu sunteti inteleptii poporului pentru ca stati ascunsi si faceti smecherii.Nu zic ca nu ati putea ci zic ca nu vreti, ceea ce este mai grav si veti fi morti si in fata noastra si in fata celor ce fi-vor sa fie.
Stimate Domnule Laurentiu Ursu, nu contest realitatea expusa de D-vs, asa este, cel putin din documente si chiar rezultatul de care ne „bucuram”, nu poate fi contestat decât de naivi. Expunerea D-vs, o asimilez mai usor ptr ca contine o sintetizare istorica cu trimiteri directe, exacte, fara sa mai mentionez faptul ca nu sesizez acuza/inghizitoriala, desi este mult mai sever comparativ cu al Dl Ghita Petrus. Pentru ca tot aminteati de iluministi si B.C (fortarea sa sa se laicizeze), pai pe lânga acele evenimente, trebuie spus ca si azi in societatea occidentala se vorbeste deschis de trecutul negru al B.C. In Ro, din pacate BOR a fost cocolosita si continua sa fie, trebuie sa se inceapa o astfel de discutie-dezbatere, singura metoda civilizat-democratica care poate pune cu botul pe labe anumite „obiceiuri”, forta acumulata de BOR, a ceda din cozonac, adica sa nu se mai creada buricul pamântului. Arhiva este plina de documente. Militez ptr o atentie sporita in a nu distruge in asa masura precum demola Ceausescu, de a ramas o ruina si azi Ro, care nu a ajuns inca la cultura civilizatiei vestice, nici macar a celei din Transilvania. Eu m-am bucurat de modelul Timisoara, care ma intristeaza ca nu prinde, din pacate, aceasta este marea problema in care trebuie fortat BOR sa adapteze, modelul Timisoara.
D-le Ghita Petrus
Nu va acuz de absolut nimic rau, ci expun un punct de vedere, mai plastic, ca sa atrag interes spre D-vs, pai daca toata lumea va lauda cred ca ramâneati la douo, trei ecouri. Data viitoare indiferent ce veti posta, va las in ceata.
Stimate Domnule Zob Gheorghe
Sunt de acord cu D-vs referitor la intelectualitate, hibridul comunist. Acest aspect bagat sub pres, este mult mai grav decât actuala BOR, de consecintele sale nu se doreste vorbi, da si acest aspect a contribuit la fenomenle de care facem galagie. Imi aduc aminte dupa 1989 acuzele aduse taranimii, muncitorimi, devenise o moda a injura, blestema, pune la zid, sigur au fost si motive intemeiate, eu insumi am luat-o pe cocoasa dar am reusit vedea peste. Azi din pacate aceasta telectualitate (ca bine face Goma de îi face pe toti cu ou si otet), a luat locul zeilor. Lasând la o parte faptul ca absolut toti la unison sunt ramasi fideli PCR-FSN-PSDR-PSD. Am sa va dau un exemplu pe care il cunosc foarte bine. In PNT-cd, in care am activat din primele zile dupa 89, cu eceptia lui Poetului Ioan Alexandru, nici un alt intelctual de marime nu a sutinut, pe vremea aceia erau apolitici. De intelctuali medii, tineri, dupa prima mineriada si acuzele care s-au adus PNT-cd, au fugit de le-a sfârit picioarele. Putini care au ramas fideli, au fost pusi la index, exclusi, emigrati, alti au si murit. Astazi aceleasi figuri , deplâng PNT, lipsa polului C-D in Ro, multumim, nu mai avem nevoie, îi vom invita la parastasuri: Eu am ferma convingere ca daca o parte din spuma intelctuala adera si la PNT (fie si formal), cum liberali au avut pe conul Alecu, Balceanu, Amadeo L, PNT nu ajungea insituatia de fata. Cei care au creeat A.C, trebuia sa se raspândeasca in partide, ptr echilibru si viitorul C-D, nu, ce au facut, au creat aceea A.C, impunând pe E.C, dupa care au fugit in barca lui Iliescu. A.C a jucat rolul de cal troian, acesteia îi datoram esecurile. Astazi nu mai vezi unul implicat, toti stau la masa sorbindu-si cafeaua, ca nici ceva de doamne ajuta nu au scos pe piata, care sa se si impuna unviersal. In afara de gargara locala, umflare cu pompa, nu vad nimic. Ah, dupa A.C, s-a nascut P.A.C, glontul final!
Pentru ca tot am vorbit ieri de unitate, intreb ce unitate sa fac si cu cine? Cu tinerii din Ro, care din ei? pai astia sunt mai experti ( am avut ocazia sa -i cunosc cât de cât) , decât profesori lor carora le datoram esecul, mai sus expus. Nu au absolut nici un Dumnezeu, nici un ideal decât a face cariera, a se îmbogati peste noapte indiferent cum. Cunosc si eu intelectuali din generatia mea, un Prof Univ , care putea face cariera dupa 89, insa a preferat sa se angajeze, sa-si faca datoria pe metru sau patrat, este o somitate in materie. Ei, acesta mai este in viata, insa ce viata nu ma intrebati, cred ca o stiti mai bine. Acesti oameni mai exista în Ro, putini la numar, insa exclusi, izolati, nu fac parte din sistem.
As aduce exemplu Dl Valerian Stan, care a luat in serios CDR si s-a vazut ce-a patit. Astfel de oameni trebuiesc propulsati, cautati cu lumânrea, dupa aceia vine si unitate, si normalitate, si prosperitate, si tot ce vrem! pentru acesti oameni am toata stima!
Cu stima
O.M
Domnule Laurentiu Ursu
Va rog sa nu va descurajati. Tineti cont de faptul ca unii dintre noi mai avem de invatat in materie de jurnalistica.
Astept viitorul dumneavoastra articol pentru ca sa am si eu ceva de lucru. Primele doua m-au dinamizat dramatic. Sunt putin dezechilibrat dar imi revin.
Avem nevoie de contributiile dumneavoastra calificate.
HOP SI NEA ION, CA SI EL E OM (adica eu). Degeaba ne „Zbatem ca pestele pe uscat”. Nu vreau sa scriu exclusiv în parabole, dar exista mult adevar în ele, dar din pacate nu le luam în seama. Adaug ca /Pestele se strica de la cap, dar se rade de la coada”, „Câte capete, atâtea idei”.
Nu vom reusi sa facem ordine în tara noastra, rezumându-ne la ECOURILE sau ARTICOLELE din RLIV. Suntem câtiva mai activi spunând lucrurilor pe nume, fiecare prin prisma lui de vederi. Pentru mine un lucru este clar si anume ca o LIBERTATE gresit înteleasa, duce la ANARHIE. Ca atare,”Raul trebuie taiat de la radacina”. S-a ales un Presedinte al României, care „încearca” sa faca ordine în tara dupa vreo 60 de ani, dar daca el nu va fi sustinut de restul poporului, care sa aiba curaj sa DENUNTE NEGRU PE ALB, cine sunt DETRACTORII si IMPOSTORII, care au distrus România, atât cât mai ramasese din ea dupa 1945, nimic nu se va îndrepta si recupera.
Un sef de stat este ca un tata de familie, daca nu stie sa se impuna fata de copii din frageda copilarie, când a ajuns la adolescenta, greu sa te mai impui si rezultatele sunt dezastruoase si le vedem peste tot în lume.
Traim într-o lume în care drogul a patruns în toate clasele sociale, poluarea atmosferica are influente nefaste asupra fiintei umane, dezaxati, alcoolici,detracati, antiCristi vor continua sa fie, ori, daca nu strângem rândurile, nu colaboram si nu „atacam” radacinile raului, NIMIC SI NIMENI NU VA PUTEA ÎNDREPTA NOUA LUME – zisa LIBERA.
Sustin ca EDUCATIA „porneste din scutece”, scoala si societatea urmeaza. Ori, daca aceste elemente de baza în construirea omului, a unei societati sunt inexistente, nimic nu se va îndrepta, ramânându-ne doar SA NE READAPTAM LA NOUA SOCIETATE în care LEGEA JUNGLEI ÎSI SPUNE CUVÂNTUL, SI SA SALVEZE CINE POATE.
d-le Mihaiescu, va rog sa retrimiteti ultimul ecou postat, pentru ca din cauza unor probleme tehnice, a ajuns la mine un ecou din care nu am priceput nimic.s-a pierdut din mesaj pe undeva pe drum.
va multumesc ptr intelegere.
A fost odata un fabulist, pe care il chema G. Alexandrescu. Si ghici ce a scris…?
Ati ghicit, despre sfanta treime. Da, ce va mirati? Sfanta treime formata dintr-un rac, o broasca si o stiuca.
Se discuta despre crestinism, despre biserica in totala ignoranta a semnificatiei acestor notiuni. Pana si discutiile pe care grecii le aveau in agora aveau o finalitate, clarificau ceva. Polemica pt polemica, sau sensul romanesc al fiintei, fiinta intru bavardaj, vorovaiala inutila. kaputt! Cui sa-i raspunzi, la ce? ca sa nu fiti dezorientati de abundenta de idei, va sfatuiesc sa raspundeti cu predilectie dusmanilor personali. Asta e regula polemicii de mahala.
Servux!
Dlui Petrus:
Atat timp cat ati lansat subiectul, aveti datoria morala de a-l continua.
Dlui Octavian Mihaescu:
Sunt de acord cu dvs. in ce-i priveste pe romani si spiritul de solidaritate… De altfel am citit ce ati scris cu prilejul „Tanacu” si nu vedeam unde e buba, unde se intemeiaza ruptura, polemica – altundeva decat in ea insasi…
Cred ca expunandu-ne „parerile”, ratam subiectul conversatiei si nu construim nimic. O asociatie civica ar fi un lucru foarte interesant. Ca si dezbaterea de fata…
Sper sa putem discuta civilizat de acum, si punctual: formularea problemei – solutii posibile – solutii legitime( dpdv moral, cultural, pragmatic etc.)
Toate bune!!
va rog ca pe viitor sa fiti mai atenti la maniera in care scrieti, sa evitati greselile ortoepice sau de ortografie pentru a-mi usura putin munca.
va multumesc amandorura pentru afirmatii. am abordat acest subiect si voi reveni intr-un timp foarte scurt pentru a oferi un raspuns mai pe larg.timpul meu nu imi apartine in totalitate.
d-le Mihaiescu, chiar va rog sa scrieti ecouri si la urmatoarele mele articole pentru ca sunt constient ca doar printr-o polemizare puternica putem schimba situatia. va rog doar ca pe viitor sa „atacati” subiectul, nu pe cel care il scrie. experienta mea (la 21 de ani) nu se poate compara cu a d-voastra. poate ca mai „intelept” ar fi fost sa ma retrag din disputa iscata de articolul meu. dar imi asum responsabilitatea asupra celor scrise. sper ca nu mi-ati luat-o in nume de rau. uneori si cele mai bune intentii au rezultate mai putin placute.
toate cele bune.
Domnilor,
Dvs, credeti ca traiti in paradisul american? Ce e cu atitudinea asta impotriva unor lucruri concrete, care se intampla in Romania si dauneaza societatii in general, si noua,romanilor, in particular?
Pt dl. Mihaescu: Dvs. va impotriviti publicarii unui articol despre situatia in care se afla BOR? Considerati injust demersul jurnalistic facut de dl. Petrus? Considerati drept simplista publicarea unui articol in urma unui numar considerabil de cazuri grave? Aflati ca din cazuri singulare, nebagate in seama, trecute cu vederea, musamalizate, s.a., se naste adevaratul cancer al societatii noastre de astazi (pe care unii o numesc „de consum”, altii – „degenerata”, iar ceilalti – „democrata”) . Probabil traiti cu 50 si ceva de ani in urma pentru a sustine asemenea ineptii – cum ca sovieticii…; cum ca nu credinciosii ar fi facut ce au facut… sa fim seriosi! De ce trebuie sa trecem cu vederea lucruri ce se intampla? Doar de dragul de a crede ca suntem ca americanii (sau sovietici – comunisti utopici) – si intr-un fel perfecti? Aflati ca nu este deloc asa! Imi pare rau sa va dezamagesc! Si apropo de „paranoia colectiva”, personal cred ca dvs. sunteti afectat de ea, faceti acuzatii grave ce privesc intreaga lume (sovietici, parlametari, presedintie) , intreaga umanitate, etc., credeti ca toata lume este de vina… fara macar sa va treaca prin minte ca poate fi vorba doar de vina Bisericii. Vorbiti de tinerii care au comis faradelegi – si au fost pedepsiti foare aspru, va asigur (in California cu injectie letale – pentru cunostinta dvs.) – despre care opinati ca sunt neacuzati, ca sistemul educational, de altfel….
In urma neregulilor fiecare bucatica a societatii a fost sanctionata sau, daca nu, trasa la raspundere, de ce BOR sa nu fie? Pentru simplul fapt ca dvs „propovaduiti” toleranta? Unde se ajunge cu ea? La cazuri mai grave decat 11/09, pe de o parte, sau atacul asupra Afganistanului, pe de alta – pe care nu le sustin. Nu stiu cum rezistati dvs. cu toleranta dvs. in fata lucrurilor rele care se petrec in lume….
Va doresc un moment de cugetare profunda!
PS: va sustin doctrina ideologica (desi utopica, la fel ca si comunismul).
Cu respect, Dan Lucian Stefancu