Am în faţă o fotografie
Făcută în urmă cu aproape o sută de ani.
Un mic dreptunghi de carton subţire
Cât patru mărci poştale,
Colorat în sepia,
Şters puţin de timpul tiran.
Mă priveşte un copil cu părul buclat,
Ridicat pe braţe până aproape de plafon
De un bărbat tânăr; tatăl său, poate.
„Foto Bugar” pot citi abia,
La colţul peticului de carton aproape mat.
Pe fundal, perdele bej, demodate,
Atârnate până jos, din tavan
Şi un aparat de radio Daugava,
Mare cât o ladă cu două duzini
De sticle de vodcă Buran.
Prin geam privirea mi se pierde
Printre stropii grei căzând pieziş.
Intră un miros de ploaie
Şi vuietul vântului despletind palmierii.
O fi adevărat?
O fi doar un vis?
„Tată, mai ţii minte melodia aceea
Pe care o cântam atât de frumos seara
Când ieşeam să numărăm stelele pe acoperiş?
Mi se pare că se numea ‚Seri lângă Moscova’.
O învăţasem împreună
Ascultând la aparatul Daugava.
Cred că eram în clasa întâi
Iar Camelia era la cămin.”
„Nu mai ţin minte, dragă.”
Fotografia veche mi-a căzut din mână
Fără să-mi dau seama.
Dan David, Los Angeles, 10-02-2004.