ACUM.TV

Canalele de comunicare via Internet au inceput sa “explodeze” in ultimii ani. Acum, cu ajutorul unui ID si a unei parole poti pretinde ca esti originar din Tanganika si ca locuiesti intr-o vila cu doua etaje, cand de fapt tu stai la sat, intr-o camaruta pentru care mai si platesti chirie.
Fenomenul de “chat” a prins tot mai mult la tinerii din Romania. La 15-16 ani daca nu stii sa vorbesti codat, daca nu ai o adresa de e-mail si un site, nu existi. Insa romanii, mai inventivi din fire, au gasit cateva metode de a mai castiga un ban necinstit. Nu ma refer la hackeri si alte exemple de acest gen. Ma refer strict la fetele de 16-17 ani care isi petrec noptile pe Mesenger, pe mIrc, in cautare de “senzatii tari”. Poate ca nu ar fi nimic de semnalat pana aici. Adolescenta e varsta desoperirilor, a cautarilor. Dar fetele noastre au gasit o modalitate de a se “intretine” destul de inteligenta, trebuie sa recunoastem. Ele intra in contact cu persoane trecute de prima tinerete de prin Italia, Slovacia sau Cehia. Se infiripa o relatie bazata pe…insinuari, pe imbratisari, saruturi si chiar sex virtual. Asa ajung tinerele sa primeasca o cotizatie saptamanala de cateva sute de euro de la iubitii lor de prin tari straine. Conditii nu sunt prea multe. Cea mai importanta e cunoasterea unei limbi internationale, de preferinta engleza. Dupa aceea te invata ei si italiana si slovaca, si ce limba mai vrei tu. Fetele noastre au gasit astfel cea mai relaxanta metoda de a face bani. Se aseaza comod pe scaun, iau tastatura in brate si incep sa faca declaratii peste declaratii. Zilele trecute am aflat de o prietena in varsta de 19 ani, care a plecat in Italia sa-si intalneasca “ursitul”. A plecat de una singura. Parintilor le-a spus ca pleaca in Italia cu niste prieteni in vacanta, prietenilor le-a spus ca pleaca in Italia cu familia. A ajuns teafara acolo, spre fericirea ei. Dar scenariile care puteau avea loc sunt sumbre. Putea ajunge victima unor traficanti de carne vie si sa ajunga sa-si ofere “serviciile” de voie, de nevoie, vreunor trecatori clandestini din motelurile aflate in apropiere de granita. Sau putea fi ultimul ei drum.
Strainii care ne invadeaza tot mai mult pamantul au reusit sa le suceasca mintile bietelor fete care nici bine nu au trecut de pubertate si deja viseaza la Feti-Frumosi. Doar ca mai nou, acestia vin calare pe cate un Mercedes alb, au in cont cateva mii de Euro si, daca se poate, au si o casa de vacanta pe la mare. Societatea nu le ofera mai nimic, asa ca s-au hotarat sa isi ofere ele singure. Daca aceasta problema ar fi fost de ieri, de azi, as fi inchis ochii si as fi asteptat putin sa se indrepte situatia. Dar se pare ca din nou, viata ne demonstreaza ca nu stim ce sa facem cu libertatea atat de mult ravnita.
Iubirea a devenit un subiect tabu in zilele noastre. Nu mai conteaza daca te-ai indragostit de EL/Ea. Conteaza doar daca are bani. Lipsa de comunicare din familii creeaza o prapastie si mai mare intre generatii. Si atunci se pun copiii nostri pe “descoperit” pe Internet. Uite cum se creeaza primele circumstante pentru dezvoltarea pornografiei, pentru pedofilie si pentru executii sau vilouri filmate on-line. Oricat de mult ar lupta autoritatile sa opreasca dezvoltarea acestei “industrii”, primul pas trebuie facut de catre cei care consuma genul asta de informatie.
Atentia pe care parintii o acorda progeniturilor lor e in picaj. Si atunci, privati de afectiune, de o vorba buna, de o imbratisare, copiii cauta si ei pe unde gasesc. Si e atat de usor sa te lasi furat de peisaj.
La inceput, aceste dicutii au parut o joaca de copii inofensiva, dar efectele pe termen lung sunt infioratoare, daca nu chiar socante. In primul rand e afectata perceptia asupra realitatii. Daca traiesti prea mult in lumea virtuala, ajungi sa crezi ca si in lumea reala se aplica aceleasi legi. Se ajunge astfel la instrainare, depresii cauzate de oboseala, boli datorate lipsei de miscare, etc. Ca sa nu mai mentionam de impulsurile violente pe care le provoaca imaginile gasite pe Internet. Recomandarile specialistilor par inutile si nu sunt luate in seama. Ce daca ei spun ca mai mult de o ora-doua in fiecare zi in fata TV-ului pot fi nocive? Oricum parintii nu sunt acasa sa-si supravegheze copiii…

Acest articol a fost publicat luni, 15 august 2005 la rubrica Social.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.