Obisnuim sa punem seara in fata casei o farfurie cu resturi de mancare ramase de la prea mofturosul nostru motan. Daca el tot e satul si nu mai vrea sa manance, poate putem sa facem fericita o alta pisica cu adevarat flamanda. Intr-o seara, auzind niste zgomote ciudate afara, iesim sa vedem ce este. Si ramanem uimiti: Un arici! Pripasit probabil de pe campurile de langa noi, manca de zor hrana pentru pisici. Cand ne-a vazut s-a facut ghem si a ramas nemiscat aratandu-si amenintator tepii.
Dusmanos asadar. Noi nu vroiam sa-i facem nimic, nici sa-l mangaiem, nici sa ne jucam cu el. Cine mangaie sau se joaca cu un arici? Fiindu-ne mila de biata salbaticiune nemancata i-am mai adus o farfurie cu ceva mancare. Si jocul s-a repetat: s-a facut ghem si a ramas nemiscat. Ca sa nu-l mai speriem am intrat in casa si l-am privit pe geam cum infuleca.
Si asta s-a repetat zilnic timp de doua saptamani. Se temea de oameni, dar mancarea o accepta. Apoi nu a mai venit, nu l-am mai vazut. Un vecin mi-a spus ca a vazut un arici calcat de masina pe strada de alaturi. Poate ca a fost el sau altul, poate s-a saturat de Whiskas-ul cu care-l serveam noi.
Citind presa romana, am facut fara sa vreau o paralela intre comportamentul guvernantilor romani fata de UE si ariciul pomenit mai sus. Ei, ca si ariciul, intind botul cu placere la o farfurie. La una plina din Bruxelles. Dar cand e vorba sa indeplineasca anumite conditii raman nemiscati si arata tepii. Si acesti tepi par sa poarte urmatorul mesaj:
Lasati-ne pe noi in pace, noi avem o democratie originala, putem face un Caritas si multe alte jocuri asemanatoare, avem banci pe care dorim sa le devalizam singuri, avem fonduri de investitii pe care le ruinam dupa bunul nostru plac cand s-au adunat destui bani, suntem liberi sa dam tepe si tunuri si mai ales excrocii nostri, care sunt mai destepti decat ai vostri, trebuie tratati cu medicamentul NUP. Tranzitia ne-a schimbat vechiul proverb “Dupa fapta si rasplata” in “Dupa furt o buna plata”. Iar la noi tot ce este irevocabil, este bineinteles revocabil. Ne place foarte mult jocul acela cu alba-neagra. Noi stim cum se fac averi de zeci de milioane de dolari in numai 15 ani. Voua in vest va trebuiesc 3-4 generatii pentru asa ceva. Diferenta este ca pe noi nu ne intreaba nimeni de unde provin banii. Dam o declaratie de avere si gata. Toata lumea-i multumita. In afara de aceasta noi nu avem nevoie si nici nu ne convine concurenta voastra. La noi concurenta functioneaza dupa alte legi, mai originale, care pot fi schimbate in functie de
interesele noastre. Asa ca, intindeti-ne farfuria plina cu fonduri nerambursabile pentru ca doamna Puwak se grabeste sa se duca la piata. Si nu e singura care are de facut cumparaturi!
Nici un investor strain nu doreste sa mangaie sau sa se joace cu un arici. Iar UE cu atat mai putin. Asta ar da de gandit oricarui politician de oriunde. Nu si la noi. La noi se canta totul pe melodia “ne dati sau nu ne dati?” (Am venit si noi odata/ La un an cu sanatate…)
Nu stiu ce s-a intamplat cu acel arici, poate a fost calcat de masina sau s-a intors la confratii sai de pe camp. Dar m-ar interesa ce se va intampla cu Romania. Va fi survolata de UE si va ramane doar o pata de alta culoare pe harta Europei unite sau se va intoarce la confratii sai din campia balcanica?